Bacaul a fost atestat documentar prima oara la 6 octombrie 1408, ca oras si punct de vama, într-un document emis de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), mai exact un privilegiu comercial acordat negustorilor din orasul polonez Liov, prin care negotul acestora era reglementat pe plan intern. În noiembrie 1467 localitatea a fost incendiata de Matei Corvin în timpul expeditiei întreprinse împotriva Moldovei lui Stefan cel Mare si încheiata cu esecul de la Baia. Între 1472-1491 Stefan cel Mare a construit la Bacau o Curte domneasca spre a-i servi drept resedinta fiului sau Alexandrel. În incinta acesteia a fost ridicata biserica Precista, sfintita la 1 ianuarie 1491. Curtea a fost extinsa ulterior de Bogdan III, alt fiu al lui Sefan cel Mare. Daca la 1821 Bacaul numara putin peste 1.000 de locuitori, ulterior s-a înregistrat o crestere demografica constanta. Cresterea numarului de locuitori a avut la baza, cu precadere, fenomenul imigratiei evreiesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localitatii, potrivit site-ului Primariei municipiului. În ce priveste dezvoltarea industriei, amintim ca repere: fabrica de hârtie ”Letea” construita în 1881, fabrica de bere construita în 1867, fabrica de caramida construita în 1870, o tipografie. În timpul Primului Razboi Mondial aici s-a aflat comandamentul Armatei a II-a Române, cantonat în Casa Anania, din strada George Bacovia. În perioada interbelica Bacaul se dezvolta din punct de vedere urbanistic, fiind, dupa Bucuresti, al doilea oras asfaltat din vechiul Regat. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensamântul populatiei din anul 2011 Bacaul numara 144.307 locuitori. Aflati amanunte de pe bacau.net.
