Tot mai multi magistrati din România încep sa înteleaga ca, în cazul dosarelor cu minori, este obligatoriu ca interactiunea cu acestia sa aiba loc în asa fel încât sa nu le provoace copiiilor traume suplimentare. La Judecatoria Timisoara, de exemplu, dupa audiere, copiii ies tinând pe degetel câte un sticker-fluturas, cadou din partea magistratilor. De altfel, Camera speciala de audiere de la acea instanta se numeste „Camera fluturasilor”. Fiecare Camera speciala din tara are, pentru copii, bomboane si fructe. Astazi, lucrurile nu sunt perfecte, dar viata a impus unele schimbari. Iar aceste schimbari au ca specific faptul ca au venit din interiorul sistemului. Oamenii legii, cei care s-au trezit la un moment dat ca au în fata niste copii, au realizat si ca trebuie sa faca ceva pentru ei, sa înceapa schimbarea. Madalina Scutelnicu a fost jurnalist de investigatie, iar din 2006 este avocat la Baroul Sibiu. În 2016, site-ul juridic www.avocatura.com i-a decernat primul titlu de „Cavaler al avocaturii” pentru contributia adusa imaginii justitiei prin textul „Doamna cu pantofi albastri”, care se estimeaza ca a fost citit de peste 6 milioane de oameni. PressHUB: Doamna Scutelnicu, sunteti foarte cunoscuta pentru popularizarea unui episod în care o judecatoare s-a purtat admirabil cu un minor aflat în proces de divort al parintilor. „Doamna cu patofi albastri”, asa cum i-ati spus, a devenit punctul de plecare pentru schimbari în sistem. Ne puteti spune ce anume nu era în regula, ce v-a determinat sa luati atitudine în legatura cu tratamentul minorilor în justitie? Madalina Scutelnicu: „Cu ceva timp înainte de a o descoperi pe „Doamna cu pantofi albastri”, am asistat la o scena care m-a revoltat profund si la care am reflectat o buna perioada. Eram pe holul unei Judecatorii, alaturi de doi soti veniti sa divorteze, si de copilul acestora. Judecatorul i-a recunoscut de la un termen anterior, s-a oprit în dreptul nostru, a întrebat daca el este minorul pe care urma sa-l audieze, s-a uitat spre copil si i s-a adresat, brusc: „Ia zi, cu cine vrei sa ramâi, cu mama sau cu tata?”. A fost atât de brutal acest mod de abordare a baiatului, acolo, pe holul instantei, printr-o asemenea întrebare, încât am simtit ca trebuie, neaparat, sa se schimbe maniera de ascultare. Niciun copil din lumea asta nu poate fi tratat asa, nici împovarat cu un astfel de raspuns. Apoi, în iulie 2016, având o cauza la Judecatoria Blaj, am remarcat grija si sensibilitatea cu care doamna judecator Camelia Folea s-a apropiat de baietelul R. I-a spus direct pe nume, si-a prezentat roba neagra drept pelerina magica, i-a aratat pantofii ei albastri si l-a întrebat daca are si el papucei colorati, apoi i-a întins copilului mâna si l-a invitat cu ea, sa-i arate castelul… „Castelul” fiind sediul Judecatoriei. Acela a fost momentul-cheie în care am realizat ce anume trebuie schimbat urgent: modul de abordare a copiilor ce calca pragul instantelor, dar si mediul în care sa fie ascultati. Atitudinea „doamnei cu pantofi albastri” îmi daduse toate raspunsurile, din acel moment am stiut si ce trebuie schimbat, dar si cum anume”. „Am observat ca acesti copii încep sa aiba, în ochii judecatorilor, o identitate, un nume. Nu mai sunt „minorii din dosare”, ci Ana, Gabriel, Maria… sunt suflete”, a mai spus Scutelnicu. Aflati amanunte de pe presshub.ro.
