În alta ordine de idei, Author, Author! depaseste cadrul fix al temei blocajului artistic si sondeaza aspecte adiacente din biografia lui Henry James în intervalul nefast al celor douazeci de ani. Revenind la coincidentele stranii care au marcat aparitia romanului lui Author, Author!, detaliate în episodul trecut, sa observam si ca, în 2002, cu aproape doi ani mai înainte de iesirea pe piata a cartii lui David Lodge, scriitoarea Emma Tennant publicase un roman (destul de bine primit), Felony/ Delict, unde interesul narativ principal nu era altul decât... relatia ambigua, desi casta, dintre James si Constance Fenimore Woolson. Unii comentatori ai „triadei” epice mai degraba bizare sustin ca similitudinile vin din bibliografia comuna consultata de catre cei trei autori, Lodge, Toibin si Tennant. Cu precadere, volumul A Private Life of Henry James/ Viata privata a lui Henry James, apartinându-i lui Lyndall Gordon si publicat în 1998. Totusi, daca la nivelul asemanarilor, cineva ar putea fi satisfacut cu explicatia „bibliografiei unice”, în planul strict al coincidentei tematice, motivatiile nu se leaga decât de (deja) mentionata valoare generalizatoare a cazului jamesian. Referindu-ne la David Lodge, trebuie sa notam ca întâmplarea îl surprinde, dar o vede justificabila prin grila saeculum-ului tacitian (folosit de el în expresia, moderna terminologic, de Zeitgeist). Afirma scriitorul, într-un fel de post-scriptum al romanului: „Am început sa scriu (la roman, n.m.) în vara lui 2002. În luna noiembrie a aceluiasi an, moment în care scrisesem circa 20.000 de cuvinte, am citit în The Guardian despre un nou roman al Emmei Tennant, intitulat Felony, care (din câte am înteles) se concentreaza, în parte, asupra relatiei dintre Henry James si Constance Fenimore Woolson. Pentru a nu ma lasa distras sau influentat de aceasta lucrare, am decis sa nu o citesc, nici pe ea, nici alte cronici pe marginea ei; nu am facut-o nici pâna astazi. În septembrie 2003, la câteva saptamâni dupa ce am trimis editorilor Autorul, la rampa!, terminat, am aflat ca si Colm Toibin scrisese un roman despre Henry James, care urma sa fie publicat în primavara lui 2004. Las în seama celor interesati de Zeitgeist sa dea o semnificatie acestor coincidente.” Familiarizati cu generalitatea experientei de criza a creatiei (particularizata doar în modelul James), fara îndoiala ca „analistii Zeitgeist-ului” (în original, Lodge îi numeste „students of Zeitgeist”) ar gasi explicatii plauzibile... În alta ordine de idei, Author, Author! depaseste cadrul fix al temei blocajului artistic si sondeaza aspecte adiacente din biografia lui Henry James în intervalul nefast al celor douazeci de ani. Unul dintre ele e prietenia cu George Du Maurier, ilustrator faimos, în epoca, al revistei Punch. Du Maurier (bunic al prozatoarei Daphne Du Maurier) si numeroasa lui familie constituie pentru celibatarul convins James - mai ales în anii 1880 - o oaza de normalitate domestica. Henry îsi petrece alaturi de George, în primitoarea casa Du Maurier, populata de copii, toate dupa-amiezile de duminica, complacându-se în lungi si relaxante conversatii. James crede ca viata austera, fara obligatii familiale, functioneaza ca o conditie sine qua non a creatiei autentice si, în intimitate, deplânge eforturile pe care Du Maurier le face pentru a tine o casa mare si, în acelasi timp, a rezista pe o linie de plutire artistica. Cu toate acestea, nu poate sa respinga în totalitate deliciile domestice, din care astfel, mediat, id est prin prezenta prietenului George în viata sa, gusta la rându-i necenzurat. Du Maurier, sensibil sau numai oportun în raport cu criza de inspiratie a lui James, îi ofera, într-un anumit context, autorului lui The Turn of the Screw/ O coarda prea întinsa solutia iesirii din impas: un subiect nou de roman despre o tânara scotiana de cincisprezece ani (ramasa orfana de niste parinti cu reputatie îndoielnica, alcoolici si iresponsabili), Trilby O’Ferrall pe numele ei, care-si creste singura fratele sugar, pozând, pentru bani putini, unui pictor parizian. Fie opac la dinamismul naratiunii, fie mult prea indiferent la gusturile epice usoare ale vremii, Henry trece cu vederea oferta generoasa a lui George. Ironic, Du Maurier, încântat de propriul subiect, desi fara experienta scriitoriceasca, se apuca el însusi de lucru, si, în câtiva ani, publica romanul Trilby, o istorie romantata de fatum malum si fortuna labilis, ce are, paradoxal, un succes teribil la public (fapt mai curând derutant pentru Du Maurier). Pentru James - intrat adânc în depresia sterilitatii creatoare - evenimentul este un soc din care nu-si va reveni niciodata (pasajele de „invidie profesionala” fata de George sunt studiate cu finete de catre Lodge). Într-o discutie cu editorul McIlvaine, aflând ca Trilby ar putea fi cel mai bine vândut roman al tuturor timpurilor, James exclama: „Dumnezeule mare!/./app/. Am nevoie de putin aer.” Chiar si pe patul de moarte, partial afazic, Henry pare ca articuleaza - „Trilby e problema! Trilby e problema!” -, stârnind uimirea celor care-i erau în preajma... (Va urma) Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
