Este greu de crezut ca relatia institutionala a UE cu Australia va ramâne aceeasi, în conditiile în care Franta ar putea bloca în Consiliu viitorul acord de liber schimb, aflat în faza finala a negocierilor. A izbucnit o noua criza în raporturile din interiorul taberei occidentale, dupa decizia Australiei de a renunta la contractul în baza caruia urma sa cumpere submarine franceze, în favoarea unui aranjament cu SUA si Marea Britanie, încadrat într-un acord de securitate tripartit mai larg (AUKUS). Pentru Franta, ratarea oportunitatii economico-financiare (valoarea contractului ar fi fost de 56 miliarde euro) este agravata de un esec politic si de imagine: ea esueaza în a-si proiecta puterea si influenta în Pacificul de Sud, o regiune a globului în care are teritorii si ambitii politico-militare pe masura. Dupa cum se stie, Parisul ar fi urmat sa livreze Australiei submarine moderne cu propulsie Diesel, derivate din viitorul submarin francez cu propulsie nucleara. Modificarea fusese gândita pentru a acomoda optiunea Canberrei de a nu recurge la propulsie nucleara, în contextul în care Australia a ales sa nu-si dezvolte un sector energetic nuclear. Acordul AUKUS marcheaza, însa, schimbarea brusca de atitudine a Australiei, care alege sa devina cea de-a saptea tara care sa se doteze cu astfel de submarine, dupa cei cinci membri ai Consiliului de Securitate si India (toate aceste sase state poseda si arma nucleara). Desigur, au aparut discutii despre o eventuala încalcare a tratatului de non-proliferare nucleara (NPT), însa AUKUS nu înseamna înarmarea nucleara a Australiei si, cel putin pâna la o decizie legislativa contrarie, nici macar dezvoltarea unei componente civile (sistemul de propulsie ar urma sa fie oferit de anglo-americani). Pe aceeasi linie, s-au facut comparatii cu politica Noii Zeelande de a interzice prezenta în apele sale teritoriale atât a submarinelor purtatoare de focoase, cât si a celor cu propulsie nucleara. Însa Australia si-a definit propriile prioritati de securitate, pe fondul expansiunii chineze în Pacificul de Sud - un avans economico-politic ce anunta, în viziunea puterilor semnatare ale AUKUS, si o viitoare presiune militara. Pe acest fond s-a produs bascularea Australiei dinspre o pozitie mai ambigua (aliat al SUA, partener al NATO, dar totodata si participant la axa de securitate Paris - New Delhi - Canberra, o recenta initiativa a presedintelui Emmanuel Macron) înspre un angajament mai ferm alaturi de aliatii anglo-saxoni. Coalitia de centru-dreapta condusa de premierul Scott Morrison are, de altfel, sprijinul laburistilor, principalul partid de opozitie, în privinta AUKUS, ceea ce sugereaza faptul ca la Canberra situatia este vazuta în primul rând ca fiind una de securitate nationala. Asadar, un context în care susceptibilitatile Frantei si, într-un sens mai larg, ale UE, trec în planul secund. Pentru presedintele Macron, aflat în precampanie electorala, totul a reprezentat o surpriza neplacuta. Surpriza, pentru ca vestea renuntarii la contract a venit, într-adevar, nepoliticos de târziu, dar mai ales pentru ca Franta nu a fost nici macar informata despre proiectul AUKUS, cu atât mai putin invitata sa i se alature. Cel mai probabil, Parisul ar fi refuzat o asemenea invitatie si ar fi facut tot posibilul sa blocheze negocierile celorlalti - ceea ce explica, într-o anumita masura, modul de actiune al celor trei puteri anglo-saxone. Constatarea ca Franta nu poate juca pe scena globala un rol comparabil cu cel al SUA nu este, în sine, o noutate. O noutate este, însa, faptul ca administratia Biden nu se sfieste sa lezeze sensibilitatile Parisului, în ciuda multilateralismului asumat în timpul campaniei electorale de anul trecut. Ar fi, dupa recentul episod al retragerii din Afganistan, o a doua dovada în acest sens. Iar a doua oara ar putea fi prea mult pentru un presedinte francez orgolios, aflat sub o presiune politica din ce în ce mai mare. Vazuta la Paris drept un multiplicator al puterii si influentei franceze în materie de politica externa, Uniunea Europeana nu poate face mare lucru în acest dosar, exceptând declaratiile liderilor. Ea însasi se vede pusa într-o situatie neplacuta, anuntul privind AUKUS venind în aceeasi zi cu lansarea Strategiei UE de cooperare în regiunea Indo-Pacifica. Este greu de crezut ca relatia institutionala a UE cu Australia va ramâne aceeasi, în conditiile în care Franta ar putea bloca în Consiliu viitorul acord de liber schimb, aflat în faza finala a negocierilor. Dar, pentru guvernul de la Canberra, acesta a fost un risc asumat. Consideratiile de securitate au contat cel mai mult, iar AUKUS semnaleaza un angajament de durata al SUA în regiune - o oferta, pur si simplu, de nerefuzat.
