În primele câteva sute de mii de ani dupa nasterea Universului, unde sonore ciudate au circulat printr-o plasma de particule supraîncalzite. Oamenii de stiinta asculta zgomotul începutului Universului, în speranta de a obtine noi perspective despre o forta misterioasa, energia întunecata, relateaza BBC. Înainte de stele sau planete, înaintea gaurilor negre si a stelelor pitice albe, chiar si înaintea atomilor sau a razelor de lumina, Universul a reverberat cu ceva surprinzator – sunetul. Acest zumzet primordial s-a deplasat cu mai mult de jumatate din viteza luminii printr-o plasma supraîncalzita de barioni, fotoni si materie întunecata. A luat nastere dintr-un conflict între fortele fundamentale vechi si puternice, care a generat unde sonore în aceasta supa de particule încarcate electric. Apoi, la doar câteva sute de mii de ani de existenta sa, plasma a disparut ca o ceata de dimineata. Universul a cazut brusc într-o tacere profunda. Cu toate acestea, este înca posibil sa captam ecouri ale acestor prime unde sonore care s-au raspândit în Universul timpuriu. Ondularile pe care le-au creat în plasma aceste unde au lasat o amprenta permanenta asupra distributiei materiei în Univers. Si, de asemenea, ofera astronomilor indicii despre unul dintre cele mai profunde mistere ale Universului de astazi, forta misterioasa cunoscuta sub numele de energie întunecata. Undele sonore primordiale – cunoscute si sub numele de oscilatii acustice barionice (BAO) – s-au format pe masura ce particulele din Universul incipient au început sa fie atrase împreuna de gravitatie. „Atractia gravitationala a materiei întunecate din Universul timpuriu a creat „potentiale puturi”, tragând plasma spre interior”, spune Larissa Santos, profesor la Centrul pentru Gravitatie si Cosmologie de la Universitatea din Yangzhou, China. Totusi, plasma era atât de fierbinte încât a creat si o forta exterioara opusa. „Fotonii au creat o presiune de radiatie care a luptat împotriva gravitatiei si a împins totul înapoi din nou. Aceasta lupta a creat oscilatii acustice – unde sonore”, explica Santos. Totusi, daca oamenii ar fi trait în epoca oscilatiilor acustice barionice, nu ar fi auzit nimic. Sunetele erau cu aproximativ 47 de octave mai mici decât nota de jos a unui pian, cu lungimi de unda enorme, de aproximativ 450.000 de ani lumina. Acest zgomot incredibil de adânc a calatorit printr-un mediu pe care nici cele mai puternice telescoape ale noastre nu sunt în stare sa-l patrunda. Cu cât ne uitam mai adânc în Univers, cu atât vedem mai departe în istoria sa datorita timpului necesar pentru ca lumina sa ajunga la noi. Putem vedea, însa, cum sarcinile electrice de la protoni si electroni neatasati în aceste etape incipiente ale Universului împrastie si difuzeaza continuu lumina, creând o stralucire aleatorie. Dar BAO-urile au creat modele în acest mediu, care s-au ondulat apoi în exterior. Putem vedea dovezi ale acestora în Univers si astazi. Telescopul spatial Planck a reusit sa capteze ecouri ale BAO-urilor din Universul timpuriu, iar oamenii de stiinta au reusit sa le traduca în frecvente audibile. Zumzetul este compus dintr-un ton scazut, cu tonuri mai înalte. Apoi, la vârsta de aproximativ 379.000 de ani, Universul s-a racit suficient pentru ca protonii si electronii sa se împerecheze si sa formeze primii atomi de hidrogen neutri. Plasma a disparut, facând Universul transparent. În acelasi moment, batalia dintre radiatii si gravitatie s-a încheiat, BAO-urile au încetat, iar Universul a tacut. Explozia de energie luminoasa care s-a raspândit acum prin Univers a fost atât de puternica încât înca este vazuta de radiotelescoape dupa 13 miliarde de ani, ca un semnal cunoscut sub numele de radiatie cosmica de fond cu microunde, sau CMB. Este cea mai veche si mai detaliata înregistrare vizuala a Universului timpuriu. Si aici oamenii de stiinta pot vedea o „înregistrare fosila” a primelor sunete ale Universului. „Le vedem imprimate în CMB si, de asemenea, în structura la scara larga a Universului”, spune Santos, care face parte dintr-un nou proiect international de radiotelescopie care analizeaza ecourile acelui zgomot stins de mult.
