Desi Ministerul Sanatatii a demarat recent o campanie de informare referitoare la administrarea comprimatelor de iodura de potasiu, înca exista în rândul populatiei o serie de neclaritati. Acestea sunt alimentate si de faptul ca înca nu se cunoaste cine le va distribui, dupa ce medicii de familie au refuzat sa se ocupe si de acest aspect, dar si de faptul ca nu s-a discutat clar despre ce ar trebui sa facem în cazul unui atac nuclear. Ce ar trebui sa facem daca pastilele de iodura de potasiu ajung în posesia noastra? De ce nu ar trebui sa le luam preventiv si cum ne ajuta faptul ca din 2003 s-a introdus în alimentatia din România sarea iodata? „Ziarul de Iasi” a discutat cu unul dintre cei mai cunoscuti medici endocrinologi din Iasi, prof. dr. Voichita Mogos, fost sef de sectie al Clinicii de Endocrinologie de la Spitalul „Sf. Spiridon”, care a explicat cum ajuta efectiv iodura de potasiu în cazul unui atac nuclear, dar si de ce nu ar trebui luate preventiv aceste comprimate. „Iodura de potasiu este higroscopica - se hidrateaza repede si se degradeaza foarte repede, deci daca nu este tinuta în conditii foarte bune – pe care, spre exemplu, farmacistii le stiu – daca le dai oamenilor acasa si ei nu pastreaza corespunzator, se va degrada imediat”, a explicat prof. dr. Voichita Mogos. Medicul spune ca, în primul rând, toata lumea ar trebui sa stie ce sa faca în cazul în care se va petrece un atac nuclear sau o contaminare masiva radioactiva: trebuie sa plecam din zona afectata, sa ne adapostim, sa nu consumam anumite alimente care ar putea fi contaminate, iar ulterior sa luam comprimatele respective, asa cum ne-a indicat medicul. „Oamenii trebuie avertizati ce sa faca în stare de alerta, sa stie ca trebuie sa se adaposteasca, iar asta presupune sa avem în casa o rezerva de apa, o rezerva minima de alimente. Totodata, trebuie sa stim ce sa facem ca sa nu ne contaminam intern pentru ca majoritatea iodului îl înghitim din alimente, adica vegetale peste care a cazut iod radioactiv sau lapte. Apoi, oamenii sa se spele bine pe mâini, sa se arunce hainele pe care le aveau pe ei daca au mers într-un mediu potential contaminat, iar alimentele sa fie spalate foarte bine”. Prof. dr. Voichita Mogos spune ca în America exista discutia ca aceste tablete sa fie stocate în farmacii, scoli, maternitati, în sistemele de tip SMURD sau posta unde oamenii sa stie sa se adreseze imediat. Pentru ca tratamentul sa fie eficient, administrarea pastilelor trebuie sa se faca înainte sa apara riscul de contaminare, iar pastilele trebuie sa fie tinute în conditii speciale. „Ideal este sa luam în primele 24 de ore si cred ca este suficient timp ca sa se aprecieze care este ritmul de deplasare al unui nor radioactiv dintr-o zona care a fost potential contaminata”, a explicat medicul. De ce adultii peste 40 de ani nu vor lua pastilele? Spre exemplu, dozele sunt recomandate în functie de vârsta: la nou-nascutii de pâna la o luna se da un sfert de comprimat dizolvat în apa sau ceai, la copiii de pâna la 3 ani o jumatate de comprimat dizolvat, la cei între 3 si 12 ani un singur comprimat, iar la copiii peste 12 ani si adulti – 2 comprimate. La adultii de peste 40 de ani nu se recomanda profilaxia cu iodura de potasiu. „Explicatia ar fi ca exista o foarte mare patologie tiroidiana, unii pacienti stiu ca au tiroidita, ca au noduli tiroidieni, si acestia în mod deosebit nu trebuie sa ia. O parte dintre ei vor avea niste simptome de hipotiroidie, de functionare mai proasta a glandei, foarte rar de functionare excesiva. Dar în general daca ai anticorpi, tiroida va reactiona inadecvat la iod, adica se va bloca”, a spus prof. dr. Voichita Mogos. Medicul explica si cum va functiona administrarea pastilelor în cazul unei persoane sanatoase, cu functii normale ale glandei tiroide: în momentul în care tiroida primeste foarte mult iod, ea va folosi cât are nevoie si va elimina surplusul, adica îsi va continua functia în mod normal. „Tiroida afectata de tiroidita nu va fi capabila sa faca acest mecanism fiziologic de eliminare a excesului de iod. Rezultatul este ca ea risca sa se blocheze si atunci nu va functiona un timp variabil. Pe masura ce înaintam în vârsta facem noduli tiroidieni, procentul la vârste înaintate ajunge pâna la 70- din oameni, iar din acestia poate ca 10- stiu ca au. O parte din acesti noduli tiroidieni au tendinta de a functiona excesiv în momentul în care le dai iod. Astfel apar tireotoxicoze, adica un exces de hormoni tiroidieni, iar la o vârsta înaintata poate însemna declansarea unor fibrilatii, probleme cardiovasculare”, a mai spus medicul iesean. Cum ajuta consumul de sare iodata în acest context Riscurile în cazul autoadministrarii sunt majore în cazul persoanelor care sufera de afectiuni ale tiroidei, nu si în cazul persoanelor sanatoase. Însa problema este ca nu toata lumea stie daca sufera sau nu de anumite boli tiroidiene. „Asta se si urmareste, ca tiroida sa fie saturata cu iod si sa nu mai capteze iodul care este radioactiv. Ea nu recunoaste daca e un izotop radioactiv sau daca este iodul stabil, îl înghite, îl capteaza. Acesta este principiul – sa dam tiroidei, sa o saturam de iod pentru ca sa evitam ca ea sa foloseasca iodul radioactiv. În mod natural exista acest fenomen de scapare, adica restul de iod este eliminat, dar daca tiroida are o maladie intrinseca pe care pacientul nu o cunoaste sau daca o cunoaste, nu îi respecta problemele, atunci deja acest iod poate ramâne în glanda si poate crea probleme”, a mai precizat medicul endocrinolog. Contraindicatiile administrarii de iodura de potasiu sunt în cazul pacientilor cu disfunctie tiroidiana, cu noduli sau tiroidita, cu disfunctie renala severa, miotonie congenitala, vasculita urticariana sau tulberculoza pulmonara. Prof. dr. Voichita Mogos spune ca datorita introducerii sarii iodate în alimentatie în România, din anul 2003, majoritatea populatiei are un necesar suficient de iod în organism. „În caz de contaminare, tiroida nu va fi foarte avida natural fata de iod. Daca am trai într-o zona de gusa endemica, în care nu exista iod si nu s-ar distribui nici prin alimentatie, atunci tiroida noastra ar fi mult mai avida si riscul de a capta iod radioactiv ar fi mai mare”, a completat prof. dr. Voichita Mogos.
