De ceva vreme a devenit vizibila, ispititoare, competitia dintre orasele cu posibilitati de organizarea a târgurilor de Craciun. Se fac clasamente la nivel national, european, chiar mondial. Situarea în vârful clasamentului înseamna atractivitate, înseamna turisti, înseamna afacere. Investitiile într-un astfel de proiect, mari daca este cautata atragerea publicului, sunt recompensate cu profit în toate planurile. În primul rând este o afacere financiara, orasul împreuna cu firmele implicate în proiect câstiga bani frumosi. Apoi satisfactia, mândria cetatenilor pentru spectacolul cu chipuri multiple desfasurat în orasul lor. În acelasi timp calitatea imaginii turistice a orasului creste vertiginos, începe sa fie cunoscuta în lume, devine un reper pe harta destinatiilor de vacanta. Avem în tara noastra o administratie locala care a descoperit cheia succesului. Sibiul, an de an, se afla în topul oraselor europene cu cele mai frumoase târguri de Craciun. Fenomenul este amplu. Numeroase industrii inventeaza si produc multime de produse pentru a da stralucire sarbatorilor de iarna, sisteme de iluminat decorativ, mosuleti, animalute, pitici, spiridusi, globuri, jucarii, o lista nesfârsita de lucruri în esenta inutile vin sa împodobeasca spatiile publice, magazinele, vitrinele invadând de acolo locuintele oamenilor, în special ale acelora cu posibilitati financiare. Dar târgurile noastre de Craciun nu sunt numai atât. Ele etaleaza toata gama de produse culinare traditionale, cârnati, fripturi, mici, vin si tuica fiarta. Porcul este la mare cautare chiar daca sacrificarea lui în ograda nu respecta normele europene si, din ce în ce mai mult, îl înlocuim pe acesta cu porcul fad, din import, omorât cu mult mai multa delicatete. Mâncarea este însotita de muzica, de concerte în aer liber, în desfasurarea carora colindele, din ce în ce mai comerciale si multe din import, ocupa mereu mai putin spatiu. Nu lipsesc de pe tarabele târgurilor nici produsele utile, industriale, îmbracaminte, aparate casnice si multe altele. Târgurile si prin ele orasele devin spatii ale iluziilor nelimitate. Se vinde fericire cu chip de kitsch si se creeaza nefericire pentru multimile îndragostite de iluzii, dar lipsite de posibilitatile de a le cumpara. Bazate pe aranjamentele de obiecte si lumini sclipitoare, cu oferta diversa de produse si servicii consumabile, ele sunt evenimente efemere, asteptate cu nerabdare si intrate deja în modul nostru de viata. Cine îsi mai poate imagina Craciunul fara ele? Asa cum sunt realizate târgurile în momentul de fata, modul de integrare urbanistica în structura oraselor, dar si arhitectura lor în sine, cu exceptia acelor care se clasifica în topurile de atractivitate, este întâmplator. Cu alte cuvinte nu sunt realizate de profesionisti ai artei spatiului. Realizarea acestor feluri de proiecte din timp, într-un concept deschis, capabil sa permita variabilitatea si cresterea calitatii de la an la an, de echipe competente a caror experienta proprie, îmbogatita continuu în competitia cu alte echipe, poate ridica foarte mult calitatea acestor amenajari sezoniere. Chiar si asa se naste un mare semn de întrebare. Cel mai probabil fara raspuns. De ce avem nevoie de ele? Originea acestor evenimente publice, scaldate în lumina artificiala, are origini mai degraba pagâne, prilejuite de solstitiu de iarna cu cea mai lunga noapte din an si începutul cresterii zilei lumina. La prima vedere, prin sarbatori de iarna, întelegem marile sarbatori crestine legate de nasterea si botezul Domnului. În realitate continutul crestin, fundamental, a trecut în plan secundar. Accentul se pune pe facil, pe distractiv, pe petrecerea, în sensul de cheltuire, de pierdere, a timpului liber capatat cu generozitate în aceasta perioada de fiecare cetatean. Din punctul de vedere al crestinului practicant, sarbatoarea nasterii si botezul Domnului sunt bucurii ale sufletului, nu ale carnii. Ele sunt precedate de posturi si rugaciuni pentru despatimire, pentru linistea mintii si purificarea inimii în scopul înlesnirii comunicarii cu Hristos. Este evident ca toate acestea nu au nici o legatura cu bâlciul, cu târgul indiferent cât de bine organizat si de spectaculos este el. Practic organizarea acestor evenimente publice capuseaza, pur si simplu, sarbatori religioase cu care nu are nimic în comun. Întrebarea este de ce? Sunt multe orase turistice antrenate într-un efort permanent de a face orasul si mai atractiv prin evenimente multe si înlantuite. Este modul lor de a fi si de a asigura resurse economice pentru dezvoltarea orasului. Poate fi un raspuns. Cred, în concluzie, ca efortul continuu de desacralizare a sarbatorilor merita scopuri mai înalte si, evident, alte arhitecturi. Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
