La ultimele alegeri am stampilat pe Catalin Urtoi si pe Ionel Apostol la Iasi, la municipiu si CJ, chiar daca partidul lor, „Împreuna pentru Moldova”, era în practica lipsit de sansa. Am facut-o pentru ca nu as fi putut vota un parasutat de la partidele de rit vechi, si nici pe astronautul de la USR. Acum activez într-o asociatie civica. Unii ma întreaba când ne vom transforma în partid. Nu vom transforma MDM într-un partid, dar asta nu înseamna ca noi nu facem deja politica, în acceptiunea clasica a termenului, aceea a participarii la viata publica prin voluntariat, proiecte de interes comunitar etc. Prin urmare, suntem foarte atenti la limbaj, al nostru si al altora. Astazi va propun sa privim critic limbajul nostru politic, folosind „momentul Urtoi” ca exemplu. Tipul de escaladare a polemicii dintre asociatiile iesene si dl Urtoi este reprezentativ pentru peisajul românesc. Nu e prima data când asistam la deplasarea unui „civic” dinspre societatea civila spre un partid politic. Evorba de un moment în general problematic, însotit de victimizare ori trântire spectaculoasa de usi, comunicarea partilor tinzând a fi contondenta si nebuloasa. Problema este aparent marginita la viata noastra politica însa la o privire mai atenta vedem ca avem de-a face de fapt cu un model societar, observabil în toate organizatiile românesti, plecând de la asociatiile de bloc, pâna la universitati, comunitati religioase, partide si, evident, parlament. Modelul acesta merita despachetat si înteles cât mai bine. Spre exemplu, ca raspuns la repetatele noastre cereri, vasazica „nu-i preaslavi pe PSD/PNL/UMDR-isti”, „pune A8 pe locul I”, „ramâi un civic” si „convenim strategia la Iasi” pe timpul mandatului, personajul nostru a varsat sistematic în spatiul public o gramada de cuvintede lauda în dreptul „realizarilor” personale cât si un val de dojeni adresate tuturor celor ce-l criticau, toate menite sa mute atentia de la aceste mari chestiuni pe care nu avea voie sa le încalce. În cele ce urmeaza voi deconstrui diversiunea discursiva urtoista, pe baza analizei pozitionarilor publice ale dlui C. Urtoi si a însotitorilor sai de bord, în perioada ianuarie - noiembrie 2022. Tehnica „falsei dileme” „Si nu-ti fa idol din PSD/PNL/UDMR.” Cum spuneam, nu avem o problema cu politica, nici cu politicienii, însa aceasta recomandare data acum un an lui C. Urtoi pleca de la doua puncte, la care cazusem împreuna de acord: orice iubire mare cu partidele de la guvernare va pune în pozitie de nocombat pe noi, cei din asociatii, blocând orice posibilitate de a fi critici, pe de alta parte erodând din încrederea pe care oamenii ne-o ofera si cu care avem legitimitatea - provizorie, evident - de a cere raspicat echitate pentru Moldova. A doua: partidele centraliste de rit vechi sunt responsabile pentru dezastrul infrastructurii noastre; deci, bazându-ne pe experientele negative de pâna acum, rezulta ca trebuie sa fii cât mai precaut, cordial, dar retinut în raport cu puterea politica, si la o distanta justa: destul de aproape pentru a putea transmite mesajul mandatarei tale, societatea civila, si destul de rezervat, pentru a nu fi bagat în buzunar de oamenii de partid. Acest lucru nu s-a întâmplat, din pacate. Probabil bazându-se pe obisnuinta cu care cea mai mare parte a publicului tolereaza depasirea granitei etice din relatia angajator-angajat în societatea româneasca, în care apare mai devreme sau mai târziu ca fiind perfect normala lingusirea celui ce te plateste sau abdicarea de la propriile convingeri pentru a ramâne în gratiile stapânului, consilierul nostru „civic”, C. Urtoi, nu a tinut distanta pe care promisese s-o pastreze fata de PSD, adularea social-democrasilor fiind prezenta în cele mai multe daca nu în toate iesirile sale publice. Dar cum a dres-o? Diversiunea, bine-cunoscuta în logica si în retorica, se numeste „eroarea falsei dihotomii”, sau a „falsei dileme”. Prin ea se afirma sus si tare ca exista doar doua posibilitasi (când de fapt ele sunt mai multe) prin urmare, musai sa ma lasi „sa ma fac frate cu dracul ca sa trec puntea”. Oare asa sa fie în cazul nostru? Evident, nu; aceste simplificari sunt contrazise de realitate, chiar daca par a functiona ca unse în grabita si violenta noastra lume. Daca nu putea convinge PSD de ceva just pentru A8 fara a se mozoli în fiecare zi cu „alesii” social-democrati, ei bine, dl Urtoi trebuia sa gaseasca orice altceva, inclusiv sa-si dea demisia, trebuia prin urmare sa gaseasca o a treia solutie, numai sa nu ne serveasca, ca unor copii de scoala generala, tehnica falsei dileme. Tehnica „argumentum ab auctoritate” „Regiunea, regiunea, traiasca regiunea!” Ignorând recomandarea primita la mandatare, „pune A8 pe locul I”, C. Urtoi si-a construit o retorica centralista, prin care toate autostrazile sunt la fel de importante, asa ca nu e vina impotentei sale, sau, de ce nu, a noastre, pentru ca A7 o ia înaintea Autostrazii celei mai importante pentru regiunea Moldova, ci e vina modului nostru limitat de a gândi. Dintr-o data consilierul trimis de civici la guvern s-a umplut de expertiza, ne vorbeste cu termeni din care arata ca întelege înaintea noastra cum e cu regiunea, care sunt prioritatile sale, caci deh, acum merge la Bucuresti, locul prestantei nationale, fireste, locul de unde „rasare soarele”. Ei bine, amintim dlui Urtoi ca nu are autoritatea sa decida pentru noi care sunt prioritatile Moldovei, alta decât aceea cu care a fost recomandat sa ne reprezinte la Minister. PS: Naratiunea aceasta, „toate Autostrazile sunt importante pentru Moldova”, este identica cu aceea a PSD si PNL, care folosesc aceasta egalizare pentru a face, de fapt, ce vor si cum vor, conform intereselor si oportunitatilor de partid (citeste „banilor de partid”). Tehnica „argumentum ad hominem” La reprosurile cum ca A8 ramâne de caruta, personajul nostru raspunde cel mai des cu „cei din asociatii sunt niste invidiosi”, când de fapt treaba ar merge struna. Atunci când interlocutorii prezinta opinii si puncte de vedere diferite cu privire la o anumita problema, aplicând tehnica „argumentum ad hominem” vorbitorul se concentreaza pe persoana cu care se cearta, inclusiv pe presupuse motivatii si intentiile personale ale adversarului. Prin urmare, noi, toti ceilalti în afara de atletul absolut al autostrazii, am fi în comparatie niste lenesi, niste invidiosi si niste ingrati. Argumentele noastre sunt prin aceasta straveche stratagema date la o parte, iar spectatorii cel mai slab mobilati pleaca dupa fenta, unii chiar înfuriati, uitând ca polemica s-ar fi putut desfasura pe fapte si nu pe opinii despre caracterul nostru, despre sentimentele sau credintele noastre. Tehnica „argumentum ad captandum” Legata de stratagema precedenta, folosim „argumentum ad captandum” când ne dorim sa obtinem consensul celor mai naivi din public, ajungând mai degraba la emotiile acestora decât la mintea lor. Postarea unor fotografii cu trenuri infecte si a altora cu glod de santier ar trebui sa garanteze favoarea populara, aplauzele si - mâine - sa asigure un ban gramada într-o sinecura ori un locsor la partid. Si, din nou, tehnica asta ne permite sa evitam sa raspundem, pe fond, întrebarilor, la dezbaterea carora e nevoie sa ne folosim ratiunea si nu emotiile. Între timp, poporul ridica lent si sigur soclul pe care eroul nostru se va urca, o victima sacrificiala, singur în calea dusmanilor sai. Tehnica „ignoratio elenchi” sau „heringul rosu” Am lasat ce e mai bun la final. Subspecie a „ignoratio elenchi”, „heringul rosu” este tehnica centrala în comunicarea dlui Urtoi. „Ignoratio elenchi” este foarte des întâlnita pe piata, fiindca te fura foarte usor, caci da impresia de oarece rationalitate. Se prezinta un argument care în sine poate sa fie valid,dar care dovedeste sau sustine validitatea unei afirmatii diferite de cea care ar fi trebuit sa dovedeasca sau sa sustina. Mai din popor: „unde dai si unde crapa”. Acuma, „heringul rosu” este mai precis o diversiune prin care se distrage atentia de la problema principala, interlocutorul raspunzând cu patos la o întrebare care nu i-a fost pusa niciodata, sau la o chestiune cu totul secundara în context. Exact. Noi nu i-am „reprosat” niciodata ca merge prea putin cu trenul sau ca nu ar „face destul teren”. Dar dl Urtoi îsi apara cu foc taman aceste linii, chiar daca nu i-au fost însa nicicând atacate. Aflam în fiecare zi câti kilometri a facut, parca nu ar fi platit pentru asta, aflam periodic câte mâini a strâns, dar despre problemele de noi puse nici pâs. La ce e buna aceasta tehnica? La multe. Iata cum. De mai bine de jumatate de an, presedintii celor doua asociatii mandatare l-au atentionat pe dl Urtoi ca se lipeste si ca ne lipeste si pe noi de partidul de guvernamânt. Acel partid si acele partide care au nenorocit Moldova, si ca asta ne decredibilizeaza iremediabil pe toti. Raspunde dl Urtoi bagând diversiunea cu trenuletul de noapte („heringul rosu”). Noi îi spunem sa lupte pentru A8 si el baga diversiunea cu poze de pe santier („heringul rosu”). Noi îi cerem sa ramâna civic pentru a ne permite spatiu de manevra, ca societate civila, daca vom fi trasi pe sfoara, iar C. Urtoi vâra diversiunea cu poze cu diversi oameni de palat, din birouri frumos capitonate („heringul rosu”). Niciodata nu i s-a reprosat ca nu munceste, ca nu se agita, asa cum dlui ne comunica. Noi i-am reprosat altceva: ca munca sa merge NU în sensul mandatului cu care a plecat de la Iasi la Minister. Acuzelor noastre însa dl Urtoi nu raspunde direct, de fapt nu raspunde defel; sunt altii însarcinati sa afirme pentru el ca iubirea de PSD e normala, ca e chiar necesara, uneori sublima, pentru a „trece puntea”. În rest, aceeasi scena: de fiecare data când noi îi reprosam derapajele esentiale, dl Urtoi mai pune la încalzit niste hering. Nu-l banuim pe dl Urtoi de planuirea vreunei strategii de comunicare foarte elaborate. Prezenta sa publica, desi scalabila la liniuta pe comunicarea politica a partidului de el curtat, lasa în continuare de dorit. Ma simt dator, ca moldovean si ca fost votant, sa-i sugerez sa-si completeze iesirile discursive, macar la ocazii, cu o tehnica veche, dar la fel de eficienta, si anume cu niscai „argumentum ad rem”, pe batrâneste „vorbire la obiect”, cu care sa ne faca hatârul de a raspunde întrebarilor noastre. Cu poze sau fara, am dori ca punctul de plecare al cuvântarilor sale sa porneasca de la problemele imputate. Iar acestea erau: „nu-i iubi pe PSD/PNL/UMDR-isti”, „pune A8 pe locul I” si „LA-ul se da la Iasi”. Hai ca se poate! Alexandru Cohal este vicepresedinte Miscarea pentru Dezvoltarea Moldovei Acest text a aparut în sectiunea OPINII a Ziarului de Iasi
