„Putem vedea sfârsitul pandemiei COVID-19”, spunea presedintele Organizatiei Mondiale a Sanatatii în ianuarie. La trei ani încheiati dupa ce OMS a declarat COVID-19 o situatie de urgenta internationala, Tedros Ghebreyesus anunta ca 90- din populatia globului a dobândit un anumit grad de imunitate. Sfârsitul de capitol invita la bilanturi. Am încercat sa raspundem, în primul rând, la întrebarea „cât ne-a costat, în România, pandemia?”. O întrebare care, deocamdata, nu a primit un raspuns oficial: statul român nu a calculat si nu a comunicat nici macar care-au fost cheltuielile medicale. De altfel, de abia exista un registru public actualizat saptamânal al numarului de cazuri si de decese, si acesta greu de gasit pe site-ul Ministerului Sanatatii. Însa un studiu realizat de un grup de cercetatori din toata tara arata ca în primii doi ani, martie 2020 – decembrie 2021, dincolo de pierderile irecuperabile de vieti omenesti, statul român a cheltuit 1,35 miliarde de euro doar pentru spitalizarea celor infectati cu SARS-CoV-2. La aceasta suma se adauga alte miliarde injectate pentru sustinerea unei economii blocate de lockdownuri medicale. Partea plina a paharului? Avem spitale care s-au dotat cu aparatura medicala la care nici nu visau în urma cu trei ani. Uniunea Europeana a abandonat politica pre-pandemie, conform careia nu finanta constructia de spitale în tarile membre, iar statul român s-a vazut nevoit sa mute investitiile în unitati medicale de la capitolul promisiuni electorale la planuri de actiune. Iasul asteapta, într-un viitor previzibil, Institutul Inimii, finantat cu fonduri europene, si un nou spital de Boli Infectioase, finantat de statul român. Fondul Monetar International estimeaza ca, pâna la finalul anului 2024, pandemia va genera costuri totale asupra economiei globale de 12,5 trilioane de dolari. Cercetatorii David Cutler si Lawrence H. Summers, fost secretar al Trezoreriei, au estimat ca „factura” pandemiei în SUA va fi de circa 16 trilioane de dolari. Au inclus în calculul lor nu doar costurile asupra economiei, ci si costurile legate de sistemul de sanatate, cât si impactul disparitiei persoanelor apte de munca. În România, singurul cost sigur pe care-l stim al pandemiei este ca s-au stins din viata 67.650 de persoane din martie 2020 si pâna la mijlocul lunii februarie 2023. 67.650 de români despre care stie statul, apar în registrele oficiale, si îi gasim mentionati pe siteul Ministerului Sanatatii, dupa cinci click-uri, în buletinele destinate presei. Toate siteurile spre care eram îndemnati, cu sfintenie, sa le consultam în perioada starilor de urgenta si de alerta, sunt neactualizate din 2022. Nu exista nicio estimare facuta oficial, de catre stat, prin Ministerul Sanatatii sau Institutul National de Sanatate Publica, cu privire la costuri din perioada pandemiei. Nici la nivel economic, macro, nici la nivel de investitii si cheltuieli în domeniul sanitar. Cheltuim si astazi, în medie, 2,267 de euro / pacient internat cu COVID-19 Singurul reper pe care l-am identificat provine din mediul academic: un studiu realizat de un grup de cercetatori români de la mai multe universitati, spitale publice si firme private, cu profil medical – „Epidemiology, hospitalization cost, and socioeconomic burden of COVID-19 in Romania”. Acestia au determinat ca în primii doi ani ai pandemiei, pâna în decembrie 2021, statul român a cheltuit circa 1,35 miliarde de euro doar pentru spitalizarea si tratarea pacientilor internati. Grupul de cercetare a fost coordonat de catre cadrul didactic László Lorenzovici de la Universitatea „Sapientia” din Târgu Mures, care este si directorul general al Hospital Consulting, calitate din care s-a preocupat mai multi ani de gestionarea eficienta a costurilor din sistemul public de sanatate. SURSA FOTO - health.ro Specialistul a explicat pentru „Ziarul de Iasi” ca studiul realizat a determinat ca statul român a cheltuit, în medie, 2.267 de euro / pacient spitalizat. Pe toata durata colectarii datelor si în special la momentul extrapolarii, cercetatorii au preferat sa subestimeze costurile decât sa riste o supraestimare a lor. Pandemia înca are mistere: nu stim câti pacienti au fost internati cu COVID-19 în România László Lorenzovici a explicat ca aceasta suma vizeaza costurile totale, de la salariile personalului implicat în tratarea pacientilor, pâna la costurile fixe legate de plata utilitatilor sau a resurselor medicale de tip consumabile. Estimarea s-ar putea extinde si pentru anul 2022, dar ne lipseste o informatie fundamentala: statul român nu specifica nicaieri câti pacienti COVID-19 au fost internati, în total, în spitalele din România. Si nici nu putem estima aceasta cifra din ce s-a comunicat public pâna în momentul de fata. Prin urmare, conform studiului, ramânem cu cifra de 1,35 miliarde de euro pentru primii doi ani si cu posibilitatea de a extrapola ulterior, daca statul român va furniza astfel de informatii. Însa costurile de gestionare a pandemiei nu se încheie nici la finalul lui 2022, chiar daca s-a spus de mai multe ori ca „România a învins pandemia”. Sunt înregistrate în continuare cazuri, iar formele de long-COVID si sechelele celor care au avut forme grave vor fi decontate, în continuare, de acelasi sistem de sanatate. Doar medicatia si tratamentul unui pacient de ATI la Iasi a costat în medie 2.064 de euro La Terapie Intensiva, însa, costurile explodeaza. Conform studiului, pentru un pacient internat la Terapie Intensiva România a cheltuit circa în medie 540 de euro / zi, iar pentru un pacient care avea nevoie de ventilatie invaziva s-a platit în jur de 8.336 de euro / caz internat. Am luat legatura cu dr. Florin Rosu, managerul Spitalului de Boli Infectioase din Iasi, pentru a încerca sa vedem, comparativ cu acest studiu, care au fost costurile strict medicale pentru tratarea bolnavilor de COVID-19 internati la Terapie Intensiva în capitala Moldovei, unde au fost internate cele mai grave cazuri. Dr. Florin Rosu a explicat ca la Iasi s-au cheltuit, în medie, 2.067 de euro pentru a trata un pacient la ATI. Suma include costul medicatiei si alte cheltuieli conexe de tratament, fara a include, la fel ca în studiu, costuri fixe precum salariile personalului medical sau utilitatile. Managerul atrage însa atentia ca în acest calcul nu au fost luati în considerare pacientii care sufereau de diferite comorbiditati. Pentru acestia a fost nevoie de personal suplimentar, de medicatie aparte si de proceduri medicale diversificate, cum ar fi dializa, dar si de o perioada mult mai lunga de internare. De aceea, în cazul lor, costurile ar putea sari cu usurinta de 3.000 de euro / pacient cu o durata medie de internare, spune dr. Rosu. „Am avut pacienti tineri, fara comorbiditati, aparent sanatosi, dar care au avut nevoie de îngrijire în Terapie Intensiva. Au fost însa si altii care au necesitat si alte manevre, precum dializa sau fibrobronhoscopie (n.red. determinarea afectiunilor pulmonare, infectii sau inflamatii). Noi am încercat sa facem pe cât posibil încât pacientii sa nu ajunga la ATI, i-am urmarit în pre-terapie intensiva pe cei care aveau risc de decompensare”, a explicat dr. Florin Rosu. Spitalele mici si mijlocii, pe care am vrut sa le închidem în 2012, au salvat sistemul sanitar de colaps Dincolo de costurile directe, care nu pot fi calculate complet, pandemia ne-a oferit si unele lectii de management sanitar pe care, ca tara, nu am fost capabili sa le învatam la timp. Cele mai puternice imagini ce evadau cenzurii din China, în decembrie 2019, înfatisau holurile spitalelor pline de oameni cu masca care cereau sa fie vazuti de un doctor. Un scenariu care se putea repeta si în România, daca nu exista o mâna de spitale pe care statul planuia sa le închida. „Spitalele mici si mijlocii ne-au salvat în pandemie”, crede László Lorenzovici. Au preluat o parte dintre cazurile mai usoare care deja sufocau unitatile mari, din resedintele de judet, ce ajunsesera la un pas de colaps. E vorba de spitalele orasenesti, municipale, primele care au fost închise conform „Strategiei Nationale de Rationalizare a Spitalelor” din 2011, mare reforma ce a introdus cardurile de sanatate si care, 12 ani mai târziu, tot nu functioneaza cum trebuie. Pe 67 astfel de spitale s-a pus lacatul la 1 aprilie 2011, dar odata închise, primariile si oamenii le-au cerut înapoi si s-au luptat ani la rândul sa le redeschida. În unele locuri au reusit. În judetul Iasi a fost un singur astfel de spital închis, la Târgu Frumos, unde micutul Spital de Boli Cronice „Sfântul Ioan”, cu mai putin de 100 de paturi, a fost tinut în conservare patru ani pâna când a internat din nou pacienti, în ianuarie 2015. De atunci, însa, a fost macinat de aceleasi probleme de infrastructura, dotari si, în special, de personal. Medicii care nu pleaca în strainatate aleg spitale din marile centre universitare. „În pandemie, statul român a înteles ca spitalele mici si mijlocii sunt importante într-un «ecosistem de sanatate». Sper ca am depasit mentalitatea ca tot ce este mic trebuie închis si nu e bun. Cu ajutorul acestora, a existat posibilitatea ca spitalele «sa se împarta în doua»: anumite unitati sa preia patologia COVID-19 si altele sa preia patologia uzuala. Daca nu existau spitalele mai mici si mijlocii, care sa preia o parte din povara, atunci spitalele mari cu siguranta ca ar fi clacat”, a explicat cercetatorul. Aici spune László Lorenzovici ca este momentul de cotitura al statului român. Momentul în care trebuie sa arate ca a învatat ceva din pandemie: fata de 2011, când trimitea oamenii cu trenul la spitalele din marile centre universitare, trebuie sa gaseasca formule sa tina functionale unitatile medicale din orasele mai mici. Sa gaseasca o formula sa duca medici acolo. Însa problema nu tine doar de cât de gospodari sunt politicienii si guvernantii, ci unele interese provin chiar din sistem, explica Lorenzovici. Centralismul care bântuie România vine si din orgoliul marilor profesori care nu accepta ca unele cazuri pot fi tratate si în spitale care nu sunt conduse de ei. „Este si interesul marilor profesori, care au spus mereu ca spitalele mici din alte orase nu sunt bune, iar pacientii au fost nevoiti sa vina spre marile centre. Fiindca interesul pacientului ar fi sa aiba un spital cât mai aproape de el, nu sa mearga, din judet, pâna la Iasi ca sa se trateze. În pandemie am vazut ca nu se poate merge pe totul sau nimic, cu un singur spital care sa preia totul. Bineînteles ca unele patologii trebuie în continuare concentrate în marile centre, dar trebuie sa existe, pentru patologii de rutina, capacitate de rezolvare si în localitatile mijlocii. Nu trebuie sa fie un spital la fiecare colt de strada, dar trebuie sa fie o situatie de mijloc”, a conchis László Lorenzovici. Cum a împins pandemia Europa spre „cheltuieli pozitive” Însa spitalelor din România, mici sau mari, li s-a deschis o fereastra de oportunitate pe care putini o asteptau înainte de 2020. O fereastra care a transformat o parte din fondurile aruncate în lupta de statul român – si la nivel european – pentru combaterea pandemiei în ceea ce vom numi „cheltuieli pozitive”. Bani investiti într-un moment de tragedie, dar care vor salva vieti si la mult timp dupa ce COVID-19 va deveni o raceala sezoniera. Obiceiuri si rutine dobândite de personalul medical care ar trebui sa permita sistemului sa reactioneze mai rapid si sa fie mai adaptabil la urmatoarea tragedie majora care ne va lovi. „Achizitiile «pentru orice» s-au facut în vara lui 2020 pe principiul «scapa cine poate»”, explica un fost manager de spital din Iasi care a condus unitatea medicala în timpul pandemiei. Si nu vorbim doar de aparatura complexa, desi ventilatoarele de sustinere a vietii de la Terapie Intensiva au devenit indisponibile la scurt timp dupa ce întreaga Europa se uita îngrozita la ce se întâmpla în martie 2020 în Italia. E vorba de masti, de combinezoane, de dezinfectante, de medicamente. „Furnizorii ni s-au retras din aproape toate contractele; astazi faceam un caiet nou de sarcini, mâine preturile se dublau, pâna când am ajuns sa ne facem masti în atelierul propriu al spitalului, doar ca sa aiba personalul medical macar o protectie minimala”, a precizat aceeasi sursa. În primele luni de la debutul pandemiei, echipamentele de protectie, cele consumabile, ajungeau în Iasi mai des prin donatii din mediul privat, de la companii sau persoane care reuseau sa faca achizitii directe pe preturi foarte mari în afara tarii si sa le livreze unitatilor medicale. Chiar unul dintre aparatele de RT-PCR care se afla acum la Spitalul de Boli Infectioase a fost donat de catre un ONG – Casa Share, costând peste 25.000 de euro, si a fost adus direct de la furnizor. La vremea respectiva, capacitatea de testare pe toata Moldova era de 50 de teste RT-PCR / zi, iar aparatul avea potentialul sa o creasca la 450 teste / zi. Lucrurile s-au schimbat însa treptat pâna s-a ajuns la achizitii de milioane de lei pentru modernizarea unor sisteme (precum retelele electrice din spitale) despre care toata lumea credea ca functioneaza perfect. Scurt îndrumar de achizitionare a unui videolaringoscop La începutul pandemiei, înca din starea de urgenta, când unitatile medicale erau închise, pe holurile Spitalului de Recuperare aproape ca nu întâlneai decât personal medical. Cel mai folosit instrument al medicilor a devenit ecranul: al telefonului personal sau al calculatorului. Bolnavii cronici primeau retete de la distanta, online, consultatii pe WhatsApp, iar daca starea lor se agrava ajungeau la spitalele de urgenta. Atunci, în vara lui 2020, conducerea spitalului a facut o achizitie minora, dar care i-a ajutat enorm pe medici când Recuperarea a devenit unitate suport-COVID. Când în locul bolnavilor cronici care veneau pentru câteva zile de perfuzii si tratament au avut cazuri grave, de pacienti cu plamânii aproape distrusi, internati pe Terapie Intensiva. Conducerea spitalului a luat în 2020 un videolaringoscop. Un aparat cu care pot fi examinate corzile vocale, caile aeriene ale pacientului, si care ajuta inclusiv la intubare. Intubare care se întâmpla atât de rar la spital încât managementul nu ar fi cumparat niciodata un instrument dedicat pentru asta. Chiar daca pretul unui astfel de aparat mai bun începe de la doar 5.000 de euro. Dar videolaringoscopul este folosit si astazi, când Spitalul de Recuperare primeste, din nou, numai bolnavi cronici. Este folosit în cele doua compartimente de Terapie Intensiva, alaturi de zeci de alte echipamente nou-noute, cu valoarea cumulata de mult peste 100.000 de euro. SURSA FOTO - formaremedicala.ro „Credeam ca nu vom lua niciodata asa ceva, dar am primit o sponsorizare si am spus: «hai sa-l luam acum, ca o sa avem nevoie». Era primul din spital. Ne-am gândit ca lucrurile se vor agrava si valul de pacienti COVID va ajunge si la noi. Nici nu se gaseau pe piata atunci, era cerere mare de tot felul de echipamente medicale. Si nu a reprezentat niciodata o urgenta pentru spitalul nostru”, a explicat ec. Carmen Cumpat, managerul spitalului. Ventilatoare pentru cazurile ATI, concentratoare de oxigen pentru recuperarea post-COVID Daca ai fi oprit orice medic din spital sa-l întrebi pe ce ar cheltui 100.000 de euro înainte de martie 2020, prea putini ar fi avut în primele 3 prioritati pe lista sa dotarea compartimentelor de Terapie Intensiva. Este o nevoie aproape permanenta de echipamente noi, moderne, pentru recuperarea respiratorie sau cardiologica, de exemplu. Dar pandemia a schimbat unele prioritati, explica ec. Carmen Cumpat. Achizitii care au fost amânate sau lasate în plan secund au devenit esentiale, iar managerul le trece astazi la categoria „cheltuielilor pozitive”. Echipamente pe care nu le-ar fi cumparat daca nu era pandemia, dar pentru care au existat fonduri europene disponibile si asa au ajuns sa fie cumparate în criza si folosite si astazi. Între acestea se numara si ventilatoarele care respirau în locul pacientilor ce aveau plamânii prea afectati. Chiar daca studiile au aratat ulterior ca profilul infectiei cu COVID-19 impunea intubarea doar ca ultima solutie, la începutul pandemiei ventilatoarele erau insuficiente în toata lumea si productia nu putea face fata cererii. Cum arata o sectie de ATI dotata cu toate cele necesare tratarii unui pacient COVID-19: ventilatoare, injectomate si infuziomate. În imagine, un salon din Spitalul mobil de la Letcani Daca înainte de 2020 Spitalul de Recuperare avea doar câteva ventilatoare de generatie mai veche pe fiecare dintre cele doua compartimente ATI, acum are câte un aparat nou pentru fiecare pat de Terapie Intensiva. Au fost schimbate toate aparatele de anestezie, au fost cumparate injectomate (aparate de administrare a medicamentelor în mod automat), si infuziomate (sisteme de administrare a perfuziilor). „Au fost echipamente care, poate, tot asa, nu reprezentau o prioritate pentru noi, fiindca tratam pacienti cronici în spital, cu risc mai mic de agravare”, a explicat ec. Carmen Cumpat. Dar unele echipamente au devenit esentiale atât în pandemie, cât si în razboiul de uzura care îi asteapta pe pacientii care se confrunta de luni de zile cu sechelele infectiei. Au fost achizitionate concentratoare de oxigen, care i-au ajutat în pandemie pe cei ce aveau nevoie de sprijin pentru a respira, si acum sunt folosite la Sectia de Recuperare Medicala Respiratorie. „Nu aveam suficiente atunci, în 2020, am primit de la ISU si am cumparat si noi. Erau doar pe Sectia de Recuperare Respiratorie. Acum avem mai multe, am dotat si sectia respectiva si am ramas cu aceste concentratoare foarte bune, care sunt de folos în continuare fiindca tratam pacienti cu sechele în urma COVID-19”, a mai explicat managerul. La Iasi, investitii de 100 de milioane de lei în sisteme si aparatura greu de anticipat înainte de 2020 Doar în unitatile medicale din Iasi s-au investit peste 100 de milioane de lei pe o singura linie de finantare deschisa de UE din ce ramasese necheltuit pe exercitiul financiar 2014 – 2020: Recovery assistance for cohesion and the territories of Europe (REACT-EU), parte din Programul Operational Infrastructura Mare (POIM). Alte zeci de milioane asteapta sa fie deblocate, dupa ce diferite proiecte de infrastructura au fost câstigate prin Planul National de Redresare si Rezilienta de spitalele iesene, iar lucrarile urmeaza sa înceapa în acest an. Din cei 100 de milioane de lei, între octombrie 2020 si octombrie 2021, majoritatea spitalelor din Iasi si-au cumparat echipamente pentru dotarea Terapiilor Intensive si au demarat proiecte special create pentru a reface circuitele electrice. A fost nevoie ca peste 30 de persoane sa moara în 12 incendii pornite, în principal, în sectiile de Terapie Intensiva, de la circuite electrice îmbatrânite si instalatii de transport a fluidelor medicale care nu au facut fata utilizarii continue. Spre exemplu, la Spitalele de Boli Infectioase si de Pneumoftiziologie din Iasi, unde sectiile ATI au functionat non-stop în pandemie, s-au investit 2 milioane de lei în sisteme de detectare, semnalizare si alarmare la incendii, dar si în sisteme de alarmare în cazul depasirii concentratiei maxim admise de oxigen în atmosfera. Un proiect similar de „Modernizare instalatii electrice, instalatii pentru fluide medicale si instalatii pentru securitate la incendiu”, cu valoarea de 12 milioane de lei, a fost accesat si de Spitalul Parhon din Iasi, în timp ce Institutul de Psihiatrie Socola îsi reabiliteaza, modernizeaza si extinde infrastructura electrica printr-un proiect de 10,6 milioane de lei. Spital nou în curtea spitalului vechi, la Boli Infectioase László Lorenzovici spune ca pandemia a schimbat si viziunea UE asupra felului în care trebuie sa arate un „ecosistem de sanatate”. Politica finantarilor în domeniu însemna, înainte de 2020, ca orice fel de investitie – dotari, modernizari, renovari – e permisa într-un spital, atâta timp cât constructia era deja existenta. Pandemia le-a aratat însa decidentilor de la Bruxelles ca unele spitale pur si simplu nu pot fi salvate prin astfel de investitii. De aceea, în exercitiul financiar 2021 – 2027, visteria UE se va deschide si pentru a construi unitati medicale noi. „De mai multe ori s-a discutat în ultimii 15 ani ca, la nivelul UE, nu vor fi acordati bani pentru constructii de spitale. Pentru reforma în sistemul de sanatate, da, pentru transformarea lor, modernizari, dotari, pentru eliminarea sau reducerea inechitatilor si asa mai departe, da. Dar nu pentru constructii propriu-zise de spitale. Acest lucru s-a schimbat: s-a observat ca infrastructura existenta în general în Europa, dar în special în tarile foste comuniste, a fost necorespunzatoare în pandemie. S-a ajuns la concluzia ca aceasta capacitate si rezilienta a sistemului de sanatate este legata si de infrastructura”, a declarat László Lorenzovici. Acelasi gând de reorganizare l-au avut si autoritatile centrale si regionale de la noi. Exista zeci de proiecte de dotare, reabilitare si extindere pregatite deja la spitalele din Iasi, care nu au prins finantare prin PNRR, si care vor fi depuse atunci când se deschide Programul Operational de Sanatate. Unul dintre ele prevede construirea unui nou Institut Regional de Cardiologie – „Institutul Inimii”. Iar Guvernul a promis ca va finanta prin Compania Nationala de Investitii (CNI) si altceva decât stadioane. La Iasi, spre exemplu, dr. Florin Rosu, managerul Spitalului de Boli Infectioase, a explicat ca au fost finalizate toate studiile necesare pentru a construi, practic, un nou spital în curtea actualei unitati medicale. Iar Pavilionul 8 al Spitalului de Boli Infectioase a fost inclus pe lista de finantare a CNI si managerul spera sa primeasca avizul pentru a contracta lucrari de constructie înca de anul acesta. „Am prevazut la etajul I al pavilionului o Terapie Intensiva care este, din punctul meu de vedere, deasupra spitalelor care se regasesc acum în Europa. Este o Terapie Intensiva special dedicata boilor infectioase, astfel încât pacientul sa fie singur în salon, iar circuitul este gândit unidirectional. În aceste conditii, spitalul este adaptat sa faca fata oricarei epidemii sau pandemii”, a precizat dr. Florin Rosu. Investitia ar ajunge la circa 40 de milioane de euro, pavilionul va include doua corpuri de cladire si va avea în jur de 100 de paturi, 20 dintre ele la Terapie Intensiva, în corpul A, si 50 de paturi destinate exclusiv bolnavilor cu HIV-SIDA în Corpul B. Proiectul nu s-a nascut în pandemie, spune managerul, dar a devenit o prioritate si pentru cei care-i pot asigura finantarea. Pandemia pune în scena si imagini din culise spitalelor: merita unii medici salariile consistente primite? Nu toate „cheltuielile pozitive” din pandemie sunt pur materiale. Dr. Lucian Eva, managerul Spitalului de Neurochirurgie din Iasi, spune ca gestionarea infectiei cu COVID-19 a agravat si unele probleme de comportament ale „personalului medical superior”. Practic, si-a dat seama ca are medici în spital care ocolesc pe cât pot munca, în timp ce altii sunt suprasolicitati. „Noi avem dotari, iar achizitiile facute în politica de combatere a pandemiei nu ne-au avantajat în mod special. Mi-am dat însa seama si mai mult de cine munceste si cine nu în spital. Partea de resursa umana este disproportionata si unii oameni care s-au învatat sa nu munceasca înainte sau sa munceasca mai putin au facut la fel în timpul pandemiei. Si sunt platiti în continuare la fel precum colegii lor”, a declarat dr. Lucian Eva. Nu a fost o revelatie, spune managerul. De altfel, mai multe cadre medicale din sistem s-au plâns, de-a lungul timpului, despre faptul ca exista un dezechilibru între munca prestata si banii încasati. Nu este vorba despre cei care muncesc extra cu garzi suplimentare sau la clinici private. Ci despre cei care fac cât mai putin posibil si ajung sa fie platiti la fel bine precum colegii lor care sunt la un pas de “burnout”, mai ales în spitalele cu resursa umana subtiata. Sau pe perioada unei pandemii, când nevoia de medici a fost mai mare decât niciodata. „Pur si simplu cred ca ne putem descurca, putem sa ne rezolvam patologia medicala si cu mai putin personal medical superior, care în contextul actual consuma resurse financiare suplimentare nejustificat. E anormal sa ai medici care nu au decât câtiva pacienti pe luna, când menirea unui medic este sa consulte, sa examineze, sa diagnosticheze si sa trateze. Este o resursa neîntrebuintata, fiindca am si medici suprasolicitati si sunt platiti la fel. Ne straduim sa gasim solutii în sensul acesta”, a punctat dr. Lucian Eva. *** Ar fi usor si, pe alocuri, complet explicabil, sa identificam în pandemia COVID-19 doar partile negative: zecile de mii de morti, doar în România, colapsul sistemului medical si dezbinarea si mai puternica a societatii. Pe termen lung, însa, ca în majoritatea crizelor, lectiile învatate si deciziile luate - de exemplu schimbarea perspectivei UE si a autoritatilor românesti fata de infrastructura medicala - ne pot oferi o sansa în plus pentru urmatoarea pandemie din timpul vietii noastre, despre care cercetatorii spun ca este inevitabila. Material realizat cu ajutorul unei burse în cadrul proiectului „Educatia media – instrument pentru cresterea abilitatilor de participare civica a adolescentilor (faza 2) – Sprijinirea comunitatilor pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) în parteneriat cu UNICEF, cu sustinerea USAID. Opiniile exprimate în acest articol apartin autorilor si nu reflecta neaparat pozitia UNICEF.
