Valentin Naumescu, profesor la Universitatea Babes-Bolyai, si presedintele Asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (ICDE) a comentat moartea ultimului lider al URSS, Mihail Gorbaciov. ”Ciudata suprapunere istorica - moare cel care a distrus Al Doilea Imperiu Rus exact când un succesor al sau încearca, prin forta armelor, refacerea celui de-al Treilea Imperiu Rus”, scrie el la un moment dat în analiza pe care a publicat-o pe pagina lui de Facebook si pe care va invitam sa o cititi în rândurile de mai jos:. ”GORBACIOV, liderul comunist caruia nu i-a iesit mai nimic din ce îsi propusese cu adevarat * Vad multe mesaje romantate despre Gorbaciov. Multe idealizari. Pot sa înteleg de ce. Miturile îsi au rolul lor. Gorbaciov a vrut, în esenta, un singur lucru - relaxarea comunismului, în speranta relansarii economiei sovietice aflate într-un declin puternic la mijlocul anilor '80. Atât. Nu mai avea bani si tehnologie, URSS pierduse cursa cu SUA pe toate planurile si s-a gândit ca daca deschide putin surubul, liberalizeaza putin economia si viata sociala, se apropie de Vest pentru a primi ajutor economic din partea SUA si RFG (de aceea a acceptat reunificarea Germaniei propusa de SUA, semnând Tratatul 2+4, pe 12 septembrie 1990, la Moscova), va salva Uniunea Sovietica si comunismul. Asta a dorit Gorbaciov, aceasta a fost strategia lui, sa nu ne închipuim alte lucruri. Gorbaciov nu a dorit disparitia URSS. Nu a dorit prabusirea comunismului. Nu a dorit extinderea Vestului spre Europa de Est. A sustinut razboiul lui Putin în Georgia (2008) si anexarea Crimeii (2014). Nu a mai sustinut invazia Ucrainei anul acesta si s-a transformat, tardiv, într-un critic al lui Putin. Ca Gorbaciov A PIERDUT CONTROLUL în reformele sale haotice si prost pregatite, ca nu a mai putut tine haturile nici în interiorul URSS nici în blocul comunist, ca nu mai avea instrumentele si resursele pentru a face asta, ca a fost naiv crezând ca poate reforma si în acelasi timp salva URSS si comunismul, ca est-europenii au profitat de esecul politicilor sale ratate si s-au eliberat, si asta este adevarat, dar este cu totul altceva. În orice caz, cu totul altfel si-a închipuit Gorbaciov ca vor evolua lucrurile, atunci când a lansat, dupa 1985, perestroika si glasnost. Alte obiective a avut în minte, nu ceea ce a iesit (inevitabil) la finalul mandatului sau. Iese din scena un mare personaj al secolului XX, un alt fel de lider sovietic (civlizat, agreabil, deschis, oricum mult mai tânar la vremea respectiva decât predecesorii sai si cu siguranta neagresiv si pacifist), cel ale carui greseli (în raport cu obiectivele sale) si calcule politice eronate au contribuit în mare masura la crearea contextului international si regional în care regimurile comuniste din Europa Centrala si de Est s-au prabusit. Nu mai putea si nici nu mai dorea sa intervina pentru a sustine aceste regimuri (devenise demult prea costisitor si inutil), în conditiile în care URSS se retragea oricum cu coada între picioare din Afganistan, în 1989, iar dezastrul si falimentul amenintau economia uriasului muribund. De aici si pâna la a spune ca îi datoram libertatea lui Gorbaciov este totusi cam mult. Ceausescu era la putere în decembrie 1989, la peste patru ani de la numirea lui Gorbaciov, iar institutiile regimului sau ucideau oameni în strada. Nu Gorbaciov ne-a eliberat de Ceausescu în decembrie 1989, dar prin faptul ca pierduse demult controlul, pe toate planurile, a facut posibila declansarea unui proces regional ireversibil. Cred ca este utila aceasta nuanta, acum, la despartirea de Gorbaciov. Ciudata suprapunere istorica - moare cel care a distrus Al Doilea Imperiu Rus exact când un succesor al sau încearca, prin forta armelor, refacerea celui de-al Treilea Imperiu Rus. Putin, te temi de semnele care ti se arata?”
