„Ziarul de Iasi” a discutat cu un specialist de la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iasi pentru a vorbi despre una dintre afectiunile care îi sperie cel mai mult pe oameni: cele care induc uitarea. Cu atât mai mult cu cât în literatura de specialitate apar cazuri de dementa de la vârste din ce în ce mai fragede. Atât de des încât dementele de toate formele, în special cele mai cunoscute de public, precum Alzheimer, nu mai sunt asociate obligatoriu cu o vârsta înaintata. La Iasi, în momentul de fata, sunt tratati si pacienti de 50 de ani cu astfel de afectiuni. Suntem înca departe, explica psihiatrul Elena Ungureanu (foto), sa avem un leac pentru dementa. Dar ca orice boala, poate fi evitata cu un regim de viata sanatos si prin controale dese la psihiatru. Însa pâna reusim sa învingem tabuul care ne sopteste ca „suntem nebuni daca mergem la Socola”, medicul a explicat pentru „Ziarul de Iasi” cum evolueaza aceste afectiuni, de ce trebuie sa ne ferim si care sunt pasii pentru a putea sa tratam dementa acasa, în familie, fara sa ajungem sa uitam viata. „Dementa poate fi ascunsa la început” „Dementa Alzheimer este un sindrom cronic si progresiv, care afecteaza functia cognitiva, capacitatea de a gândi, de a memora si gestiona diferite lucruri. Este o degradare mai extinsa a ceea ce se întâmpla cu mintea noastra atunci când îmbatrânim normal”, spune dr. Elena Ungureanu. Psihiatrul a explicat ca, de multe ori, uitarea e doar cel mai vizibil dintre simptome: unii pacientii sunt apasati si de depresie, sunt abatuti, nu se pot concentra, nu îsi pot controla emotiile si dezvolta si unele tulburari de comportament. Dementa poate fi ascunsa, explica medicul. Adesea, încep mici episoade de uitare, pe care lumea le pune pe seama vârstei, oboselii sau neatentiei. Dar lasata netratata, degradarea cauzata de o astfel de dementa nu mai poate fi întoarsa de niciun tratament descoperit pâna în momentul de fata. Iar vizita la medic vine, de regula, prea târziu pentru a putea încetini aceasta degradare. „Uneori, diferentierea foarte stricta între formele de dementa nu e neaparat un obiectiv în sine. Odata ce vorbim de un sindrom demential, simptomele sunt aceleasi. Într-o faza usoara, pacientul e mai lent în gândire, încurca numele, nu reuseste sa denumeasca un obiect pe care-l vede, are dificultati sa gestioneze anumite situatii când este pus într-un mediu nou sau în situatii noi. La acest nivel situatia este mai sensibila: nu orice uitare este dementa, multi se tem de asta, iar unul dintre lucrurile pe care le facem de la început este sa excludem cazurile reversibile în diagnosticare”, a punctat dr. Elena Ungureanu, medic primar psihiatru. Formele severe ale bolii includ uitarea celor mai elementare lucruri Dementa are trei forme: usoara, moderata si severa. Cea usoara e cea mai cunoscuta: uitari repetate, încurcarea obiectelor, numelor, o stare de neliniste greu de explicat. Psihiatrul spune ca asta se întâmpla fiindca persoana nu mai reuseste sa integreze toate informatiile, nu le mai întelege si apare un soi de frustrare. De aici se face pasul catre forma moderata: apare irascibilitatea, nelinistea puternica, omul nu este atât de stapân pe el, pe cunostintele sale, iar frustrarea devine mai puternica. Apar tulburarile de dispozitie, dificultatile de a face lucrurile de zi cu zi: plata facturilor, cumpararea lucrurilor necesare în casa. „Pornind cu aceasta forma moderata este nevoie de supraveghere si de îngrijire atenta a persoanelor diagnosticate. Daca au mâncat sau nu, daca nu au încurcat lucruri importante prin casa. Este bine de încurajat independenta pe cât posibil, dar degradarea e amplificata daca pacientul nu este supravegheat. Bolnavii devin precum copiii de 8-9 ani: îi mai lasi sa faca si singuri unele lucruri, dar îi si verifici ca sa te asiguri ca totul este în regula”, a mai punctat dr. Elena Ungureanu. În formele cele mai severe, pacientii îsi pierd complet abilitati considerate acum banale pentru un om functional: nu se mai pot îmbraca singuri, nu se mai pot spala, apare incontinenta, nu merg la baie singuri si nu fac diferenta între diferite nevoi fiziologice. La extreme, apare confuzia, apar tulburarile de comportament, delirul, halucinatiile, nu mai pot comunica, partea cognitiva se degradeaza. Totul variaza, explica psihiatrul, de la o persoana la alta. Iar unul dintre criteriile principale care diferentiaza Alzheimer de alte demente este ca uitarea devine un element dominant înca din primele faze, când se manifesta puternic, iar tulburarile comportamentale apar spre final. „Dupa vârsta de 40 de ani începe un proces de degradare cognitiva” Medicul a confirmat pentru „Ziarul de Iasi” ca, dincolo de explicatiile din literatura de specialitate, inclusiv în practica de zi cu zi se observa faptul ca debutul bolii apare la persoane din ce în ce mai tinere. Conform definitiei de caz, factorul de risc cel mai mare la Alzheimer este vârsta – pacientii de peste 65 de ani fiind principalii vizati, iar boala care apare sub aceasta vârsta este considerata debut precoce. Dar acum sunt cazuri si de pacienti de 50 de ani care au forme initiale de dementa. „Începând cu vârsta de 40 de ani începe un proces de degradare cognitiva, nu e neaparat dementa, dar atunci începe procesul de uitare usoara, în functie de factorii de risc si predispozitia fiecaruia, poate sa evolueze mai puternic sau nu. Debutul din ce în ce mai precoce al sindromului demential îsi are locul si în viata de zi cu zi, în stresul care exista pe toate planurile, contribuind tot felul de factori: alcoolul, fumatul, deficientele în alimentatie, în asigurarea suportului nutritiv pentru creier, tulburarile de somn”, a specificat dr. Elena Ungureanu. Aceasta a oferit un caz al unui barbat care se afla în evidentele spitalului de câtiva ani si care a primit diagnosticul de dementa la vârsta de 50 de ani. Este unul dintre cazurile mai fericite, spune specialistul, fiindca are un suport familial puternic care l-a ajutat. Si acum, dupa aproape trei ani de tratament, s-a reusit pastrarea bolii sub control si aceasta nu e degenerat. „Cred ca este cel mai tânar pacient pe care-l tratam la ora actuala. Boala a debutat devreme, e confirmata si de investigatii imagistice. A început cu episoadele de uitare, îsi uita numele copiilor si avea o tulburare de comportament, o irascibilitate crescuta. Dar are perioade când se integreaza fara probleme, merge singur la magazinul de la parter, stie mereu sa se întoarca. Iar tratamentul anti-demential a fost tintit pe tulburarea de comportament, care este controlabila. Controleaza bine simptomatologia si a reusit, cu suportul extraordinar al familiei, sa ramâna la acelasi nivel, chiar cu usoare ameliorari pe ici, pe colo”, a spus dr. Elena Ungureanu. Cum si când apar primele semne ca am putea suferi de dementa În astfel de cazuri, este importanta si „tratarea” familiei, explica specialistul: ei trebuie sa înteleaga cum sa reactioneze socului resimtit când omul pe care l-au cunoscut toata viata pare ca nu îi mai recunoaste. Când o persoana care poate era ferma, pe care se bazau, care lua decizii esentiale nu mai stapâneste lucruri simple, are probleme cu memoria, nu se poate adapta si dezvolta o frustrare care duce la o nervozitate care nu l-a caracterizat niciodata. Cel mai important, spune medicul, este sa ajungi devreme la medic, de la primele senzatii ca uitarile nu sunt totusi mici probleme explicabile, ci devin un trend îngrijorator. „Când vine un pacient nou are loc un interviu psihiatric si îi întrebam: «de când ati început sa uitati unele lucruri?» Multi pacienti ne raspund ca primele episoade sunt vechi de doi, trei sau patru ani, dar au crezut ca e normal, ca îmbatrânesc. Aici ar trebui sa existe o cultura a adresabilitatii: mergi din când în când la medic, chiar daca esti sanatos. Faci o evaluare, vezi daca esti în limitele îmbatrânirii, vezi daca ai un declin cognitiv sau nu, înveti sa tii un stil de viata sanatos. Nu îti da nimeni pastile cu forta, faci o evaluare sa vezi unde esti”, a punctat psihiatrul. Problema cu aceste afectiuni, spune medicul, este ca tratamentul pare ca nu functioneaza: pentru ca rolul sau este sa stopeze degradarea, iar multi oameni au spus „pai daca nu ma fac bine, de ce sa-l mai iau?”. Si chiar în cazurile fericite în care degradarea este stopata la timp, unde exista un sprijin al familiei, la un moment dat poate aparea un declic si degradarea poate fi exponentiala, nu treptata. De aceea învingerea tabuului este cea mai importanta: „nu trebuie sa mergi la medic doar când esti bolnav, preventia este importanta”, a conchis dr. Elena Ungureanu.
