“Ziarul de Iasi” continua seria dezbaterilor în contextul alegerilor academice din universitatile iesene. Mai jos prezentam un articol primit la redactie de la prof.dr. Liviu George Maha Invitam sI alti candidati sa participe la aceste dezbateri. O tema de interes inclusiv pentru publicul larg, nu numai în contextul alegerilor academice, se refera la pozitionarea universitatilor românesti în principalele clasamente internationale si, mai ales, la evolutia în timp a locului ocupat de acestea, dar si la perspectivele de clasare, în viitorul mai mult sau mai putin apropiat, în primele 500 sau macar în primele 1000 de universitati ale lumii. Este adevarat ca aceste clasamente nu trebuie absolutizate din perspectiva relevantei pentru aprecierea calitatii în învatamântul superior si cuantificarea rezultatelor obtinute în acest domeniu de activitate. Relativismul deriva chiar si din faptul ca ni se propun si sunt promovate mai multe clasamente, fiecare fiind bazat pe o metodologie proprie si luând în considerare una sau mai multe dintre dimensiunile care caracterizeaza activitatea unei institutii de învatamânt superior. Cu toate acestea, ele devin relevante pentru o serie de aspecte deloc neimportante pentru dezvoltarea unei universitati, asigurând comparabilitate si oferind managementului un instrument valid de evaluare a modului în care a evoluat institutia de învatamânt superior, global sau pe diferite paliere, prin raportare la acelasi cadru metodologic. Totodata, aceste clasamente sunt de interes, de exemplu, pentru studentii straini care doresc sa urmeze studii la o universitate din Uniunea Europeana sau pentru acele organizatii care îsi propun sa dezvolte relatii de colaborare cu universitati din alte tari si folosesc aceste referinte pentru a-si preselecta potentialii parteneri. Nu în ultimul rând, pozitia ocupata de o universitate într-un anumit clasament poate constitui element de identificare a acesteia în comunitatea nationala si internationala, constituind si un reper important în ceea ce priveste definirea unor obiective strategice la nivel institutional. Astfel, în contextul fundamentarii programului managerial pentru functia de Rector al Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si al asumarii obiectivului strategic de pozitionare în primele 1.000 de universitati ale lumii, am analizat principalele clasamente recunoscute de comunitatea internationala: Academic Ranking of World Universities (Shanghai Ranking), Times Higher Education si QS World University Ranking. Prezentul articol se concentreaza pe primul dintre ele, unul focalizat pe rezultatele obtinute din punctul de vedere al cercetarii stiintifice. Cum UAIC ar trebui sa se raporteze nu numai la universitatile românesti, ci si la cele din celelalte state din Europa Centrala si de Est, analiza s-a referit la întreaga regiune si a luat în considerare 42 de universitati prezente în top 1000 din anul 2016 pâna în prezent. Analiza modului în care au evoluat aceste 42 de universitati pe parcursul perioadei analizate permite identificarea unor profiluri comportamentale. Unele universitati au fost mai putin prezente în top 1000, circa 25- aparând în maxim trei ani din intervalul luat în considerare. De remarcat ca, dintre universitatile românesti, doar Universitatea din Bucuresti si Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca au figurat în top 1000, dar ambele au disparut din acest clasament în 2023. Pentru cele mai multe, tendinta fost una descrescatoare, foarte putine pastrându-si o pozitie mai buna sau îmbunatatindu-si performantele în perioada analizata. În vederea identificarii unor trasaturi care caracterizeaza universitatile cu anumite performante din perspectiva locului ocupat în Clasamentul Shanghai, am grupat universitatile din Centrul si Estul Europei în trei categorii: categoria 1 – locurile 1-500, categoria 2 – locurile 501-800 si categoria 3 – locurile 801+. Pentru fiecare dintre categorii, am calculat media aritmetica, mediana si am identificat nivelurile minime si, respectiv, maxime pentru o serie de indicatori considerati relevanti si cu impact asupra calitatii din învatamântul superior: dimensiunea personalului academic, numarul studentilor, bugetul anual, numarul de articole ISI publicate cu afiliere institutionala, numarul de citari, dar si o serie de indicatori derivati: raportul studenti/personal academic, raportul articole/personal academic, raportul citari/articol si Indicele Hirsch. Anul pentru care s-a facut analiza este 2022, ultimul în care universitatile din România au fost prezente în acest clasament. Rezultatele obtinute confirma existenta unor caracteristici similare pentru toate universitatile prezente în clasament, a unor aspecte specifice la nivelul fiecarei categorii, dar si a unor diferente evidente între acestea. De exemplu, se poate observa faptul ca bugetul anual, numarul de articole publicate, raportul articole/personal academic, numarul de citari si Indicele Hirsch sunt cu atât mai mari cu cât pozitia în clasament este mai buna. În acelasi timp, raportul studenti/personal academic si, respectiv, raportul citari/articol înregistreaza valori medii similare pentru toate cele trei categorii de universitati, fiind însa constatata o anumita eterogenitate din punct de vedere al marimii personalului academic si al numarului studentilor. Comparatia dintre situatia existenta la nivelul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si fiecare dintre cele trei categorii releva câteva concluzii interesante. Daca, în ceea ce priveste unele caracteristici, UAIC prezinta valori similare cu unele asociate universitatilor din top 1000, pentru altele situatia este cu totul alta, chiar si fata de categoria a treia, cea la care ar trebui sa ne raportam initial pentru a accede în acest clasament. În primul rând, marimea personalului academic este mai mica decât valoarea minima (866 fata de 1.038), în conditiile unei medii de 2.033 cadre didactice si de cercetare. Bugetul anual al UAIC este sub media celei de-a treia categorii, dar peste nivelul minim al acesteia, însa cu foarte mult sub ceea ce întâlnim la universitatile de pe primele 800 de locuri. În ceea ce priveste articolele publicate de personalul UAIC, numarul acestora este sub media celei de-a treia categorii, dar putin peste nivelul minim al acesteia. Daca ne raportam însa la raportul articole/personal academic, observam ca acesta este de 0,982 fata de valori medii de 0,725-0,844 pentru fiecare dintre cele trei categorii. Chiar si daca excludem publicatiile aduse în discutie în perioada recenta în diferite dezbateri legate de calitatea jurnalelor si rigoarea procesului de recenzare, raportul ramâne la un nivel comparabil cu performantele obtinute de celelalte universitati. Acest lucru demonstreaza faptul ca personalul academic al UAIC desfasoara o activitate de cercetare stiintifica intensa, cu rezultate asemanatoare celor obtinute de universitatile din Europa Centrala si de Est prezente în top 1000. În acelasi timp, desi este îmbucurator faptul ca observam situatii asemanatoare din perspectiva raportului citari/articol si a Indicelui Hirsch, cu valori apropiate de minimul celei de-a treia categorii, faptul ca aceste valori sunt cu destul de mult sub valorile medii ale celei de-a treia categorii impune concentrarea pe cresterea calitatii productiei stiintifice a universitatii. Un aspect foarte important este legat de raportul studenti/personal academic, care înregistreaza un nivel mai mare decât maximul oricarei categorii si fiind de doua-trei ori mai mare decât oricare dintre valorile medii. Acest lucru demonstreaza existenta unui grad foarte ridicat de încarcare a personalului cu activitati didactice (predare, evaluare etc.), ceea ce influenteaza negativ alte dimensiuni ale activitatii profesionale, devenind, astfel, tot mai greu de atins obiectivele asumate din perspectiva diseminarii si vizibilitatii rezultatelor stiintifice obtinute în cercetare. În acest context, se impun o serie de masuri concrete care sa contribuie la crearea premiselor pentru pozitionarea Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi în top 1000, dintre acestea propunându-mi sa accentuez doua dintre directiile de interventie, fara a prelua si detalia toate propunerile cuprinse în programul managerial pe care urmeaza sa îl public la momentul oportun. Pe de o parte, sunt necesare masuri imediate de reducere a gradului de încarcare cu activitati didactice, printre masurile incluse în programul managerial regasindu-se si unele cum ar fi: - eliminarea practicilor de supraîncarcare a normelor didactice de baza chiar si cu 50- peste nivelul minim stabilit prin legislatia în vigoare; - cresterea gradului de acoperire cu titulari a normelor vacante prin angajarea de asistenti universitari; - sporirea atractivitatii unei cariere în cercetare pentru atragerea celor mai buni dintre absolventii studiilor doctorale care îsi doresc o cariera în acest domeniu; - reducerea volumului de activitati administrative si de raportare, prin digitalizarea unor procese si eficientizarea unor mecanisme deja implementate la nivelul universitatii. Pe de alta parte, e nevoie de aplicarea unor mecanisme stimulative pentru cresterea vizibilitatii si relevantei activitatii de cercetare stiintifica si diseminarea corespunzatoare a rezultatelor obtinute, printre masurile incluse în programul managerial regasindu-se si unele cum ar fi: - sustinerea financiara a publicarii de articole în reviste indexate ISI si, prioritar, în reviste pentru care nu exista riscul declasarii sau cel al excluderii din mecanismele nationale si internationale de evaluare si recunoastere academica; - sprijinirea, inclusiv financiara, a participarii la conferinte internationale relevante pentru domeniul de cercetare; - sprijinirea colaborarilor internationale si atragerea de cercetatori straini cu experienta pentru cresterea relevantei activitatii de cercetare si, implicit, a vizibilitatii rezultatelor obtinute; - crearea unui cadru propice formarii de echipe de cercetare, inclusiv cu caracter interdisciplinar, pentru abordarea temelor de actualitate la nivelul comunitatii stiintifice internationale; - asigurarea corespunzatoare, inclusiv din punctul de vedere al timpului, a bazei materiale si a materialelor consumabile, inclusiv reactivi, pentru desfasurarea activitatilor de cercetare în laborator sau pe teren; - aplicarea unor masuri concrete de stimulare a participarii la competitiile nationale si internationale de finantare a proiectelor de cercetare stiintifica, inclusiv prin continuarea si dezvoltarea sistemului de granturi interne. În concluzie, responsabilitatea majora îi revine universitatii pentru crearea conditiilor necesare desfasurarii activitatii în conditii optime, rezultatele obtinute confirmând potentialul existent la nivelul personalului academic din perspectiva competentelor relevante în domeniul cercetarii stiintifice. E nevoie de instituirea unor mecanisme cu caracter stimulativ pentru orientarea cercetarii stiintifice în directia obtinerii acelor rezultate care sa permita accederea în clasamentele internationale relevante, inclusiv din perspectiva managementului cercetarii stiintifice – unul bazat pe implicare si cooperare cu cercetatorii, nu pe constrângeri si detasare institutionala. Factori obiectivi precum dimensiunea universitatii sau bugetul nu pot fi influentati de actiunile cadrelor didactice si, de multe ori, nici de cele ale Rectorului. Dar o relatie buna cu comunitatea academica constituie un imperativ pentru atingerea unor astfel de obiective strategice. (Prof. Dr. Liviu George Maha)
