Recuperarea memoriei istorice pentru societatile trecute prin epoci de cenzura, minciuna si instrumentare a urii, se ridica la miza unui examen comunitar. Ce nu stim despre Iasi? Foarte, foarte multe. În special despre orasul de demult, pe care-l zugravim nostalgic, paseist si, deseori, glorificator. Iar atunci când vorbim despre oras, în majoritatea zdrobitoare a prilejurilor, ne vine în minte numai o jumatate din el. Jumatatea româneasca. Cealalta parte, evreiasca, fascinanta, stimata în epoca de unii si stigmatizata de altii, înca ne ramâne o comunitate urbana necunoscuta pe ansamblu, care asteapta sa fie integrata mai profund si sistematic în reperele noastre culturale si istorice. Agream sau nu, suferim de o amnezie colectiva, întretinuta de un context politic si cultural. Ceea ce este nescuzabil si dovada unei ignorante fata de vremurile când unul din doi locuitori ai orasului îti putea vorbi într-o alta limba, tinea alte sarbatori religioase si se ghida dupa un sistem cultural deosebit. Asa cum multi ardeleni sunt mândri si recunosc pentru spatiul transilvanean existenta unei mosteniri civilizationale a Vienei, percepându-se ca o parte a Europei centrale, ce ne împiedica pe noi, iesenii, sa recuperam fragmente din memoria orasului evreiesc? În fond, ambele comunitati, româna si evreiasca, s-au oglindit una în cealalta, au functionat împreuna, cu momente împlinite sau, din pacate, teribil de tragice, care înca ne coplesesc cu rusine si vinovatie. Studierea comunitatii evreiesti în interactiunea cu ceilalti ieseni, dinamica acestei relatii, ne dezvaluie o realitate plurala, a carei farmec si identitate ne este data de coexistenta si intersectia acestor locuitori, diferiti si totusi asemanatori. Memoriile din trecut ne marturisesc datoriile fata de ei. Când aveai nevoie de un medic, când cautai un mestesugar foarte bun si serios ori când nu gaseai un obiect special, puteai apela la un evreu cu încredere. O etica a muncii si o viziune a economisirii, pe care românii le-au invidiat, fara a reusi sa le dezvolte, i-au transformat în forta economica a orasului, în cei mai buni agenti ai prosperitatii si ai initiativei antreprenoriale. Aceste calitati nepretuite, pe care s-a bazat societatea moderna, trebuie astazi prezentate fara pasiunile si fara stereotipurile trecutului. Astfel de preocupari au circulat de mult timp în cercurile istoricilor din Iasi si nu numai. Când au fost initiative personale despre cercetarea comunitatii, nu s-a reusit formarea unor echipe pe un timp îndelungat. Când erau echipele, proiectul nu avea finantare. Si când au fost banii, nu parea sa fie suficient interes public pentru a merita finantare de la institutiile locale. Totusi, uneori, odata la câteva decenii, probabil ca rezultat al hazardului, astrele se aliniaza. Pentru prima oara, istorici de la Facultatea de Istorie, Centrul de Istorie a Evreilor si Ebraistica „Dr. Alexandru Safran”, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, institutiile locale (Primaria, Consiliul Judetean), ONG-uri - Societatea de Studii Istorice din România, Comunitatea evreilor din Iasi, Institutii ale românilor din Israel s-au aliat pentru a recupera o istorie a celuilalt Iasi, o cultura risipita pe masura trecerii timpului si nevalorificata. Recuperarea memoriei istorice pentru societatile trecute prin epoci de cenzura, minciuna si instrumentare a urii, se ridica la miza unui examen comunitar în sine. E un moment simbolic, semn atât al unei relaxari ideologice, cât si al unei maturizari a comunitatii locale, tot mai dispusa sa accepte trecutul celuilalt oras. Proiectul „O istorie a evreilor din Iasi”, ce urmeaza sa fie lansat, marti, 4 iulie, va cuprinde o serie de conferinte publice adresate unui public larg, cât si studii specializate, ce vor fi grupate într-un volum, o carte reper si unica a Iasului evreiesc, celalalt oras.
