În toamna anului 2019, îmi amintesc exact, mai tânarul meu coleg, Trichindel Grauntelu (de la Indoeuropenistica), mergea prin Universitate târsâindu-si picioarele. L-am întrebat ce mai facea si mi-a marturisit imediat, cu o voce - nu stiu cum sa spun - cavernos-baritonala, ca se topise în ultimele zile de grija fiului sau, Nolstitiu, care tocmai începuse clasa a V-a. „Domnule profesor, am asteptat cu înfrigurare aceasta clipa”, a (...)
