O neatentie de care nici macar nu se face vinovat pagubitul, ci fratele lui. O neglijenta comisa acum doua decenii de fratele sau l-a lasat pe un iesean fara mostenirea la care ar fi avut dreptul. În loc de o casa si teren în Scânteia, ieseanul s-a trezit ca ramâne doar cu terenul, casa revenind fostului proprietar al acestuia. Lipsa unor acte clare l-a facut pe I.C. sa piarda procesul în fata magistratilor Judecatoriei, el încercându-si acum norocul la Tribunal. Pe 14 noiembrie 2001, C.D. i-a vândut lui A.C. un teren de 1.400 mp în Scânteia. La acea data, C.D. demarase deja procedurile pentru obtinerea unei autorizatii de construire pentru casa situata pe terenul respectiv. Autorizatia a fost emisa la 5 zile dupa ce terenul îsi schimbase proprietarul, evident, pe numele lui C.D, adica vânzatorul. Pentru cei doi, nu a fost nicio problema. A.C., cumparatorul, a locuit netulburat pâna la moarte în casa care îi apartinea pe hârtie lui C.D., platind în acest timp impozitul pentru teren si imobil. Dupa moartea lui A.C. în 2012, în casa a ramas fiul sau, A.M.C. Si acesta a decedat, în 2018, fara copii. Casa nu a ramas însa goala mult timp, în ea mutându-se temporar alta familie. Aceasta a fost evacuata de C.D., vânzatorul casei, acesta afirmând ca el este proprietarul imobilului. Când pe scena a intrat fratele lui A.C., a constatat ca locul era deja ocupat. S-a adresat instantei, cerând evacuarea lui C.D. Dezbaterile procesului s-au desfasurat cu precadere în jurul certificatului de mostenitor prezentat de I.C. În act se mentiona existenta pe terenul de 1.400 mp a unei case de chirpici de 35 mp, dar se preciza si ca aceasta nu face obiectul certificatului de mostenitor. Actele erau clare doar pentru teren. Judecatorii au constatat ca, în perioada 2001-2013, impozitul pe cladiri si teren a fost platit de A.C. sau de fiul acestuia. Din 2014 însa, ca platitor aparea C.D., adica vânzatorul din 2001, cel care aparea si ca titular al autorizatiei de construire. I.C. mostenise terenul, dar aceasta nu însemna, legal, ca a mostenit si casa. Simplul fapt ca fratele si nepotul sau locuisera timp de 17 ani acolo nu ducea automat la dobândirea dreptului de proprietate. Magistratii nu au putut face altceva decât sa constate ca I.C. nu prezentase în instanta vreun act care sa dovedeasca faptul ca ar detine si casa. Or, cum evacuarea poate fi pretinsa doar de proprietar, actiunea lui I.C. a fost respinsa.
