Ioana Grigoras, o avocata cunoscuta din Iasi, s-a stins prematur luni din viata, la doar 40 de ani. Jurista, nascuta la Pascani, a studiat la Facultatea de Drept de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" si la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din cadrul aceleasi universitati. Ea a devenit membru al Baroului Iasi în decembrie 2010. Pe retelele de socializare, multi apropiati deplâng decesul prematur. “O mare pierde prietena mea, Dumnezeu sa iti daruiasca un coltisor mic de Rai!”, este unul dintre mesaje. Necrolog: Viata efemera în timpuri nesigure Am ajuns sa traim o viata nesigura pe care cercetatorii o lauda atât de mult în privinta descoperirilor. Pare o scena de teatru tragico-comica care se joaca cu semenii nostri. Spitalele de oncologie sunt pline de pacienti tineri care abia îsi mai gasesc optimismul de a continua lupta unui diagnostic dur. Medicii ofera prognostice rezervate de câteva luni unor pacienti care vor doar sa spere si sa le fie oferite sperante din partea halatelor albe. Aripi prabusite la aflarea acestor tragice vesti si zile cu furtuna în sufletul lor. Ma si întreb daca este omenesc sa spui unui pacient ca mai are de trait doar 6 luni; asta daca doar esti trimisul lui Dumnezeu. Am înteles ca unii îi numesc medici buni pe acesti guru în numerologia ultimelor zile. Dar eu am alta parere. Ce poate sa fie mai trist decât un diagnostic de cancer la un tânar care nici nu a gustat din toate roadele vietii? Si cum ne simtim noi apropiatii, prietenii, cunostintele, clientii si mai ales familia la aflarea unui asemenea destin trist? Conferinte impozante, descoperiri, tratamente de ultima generatie si de fapt realitatea este aceasta. Avalansa bolilor oncologice a luat un avânt extrem de mare si parca de neoprit. O moarte atât de rapida, un sfârsit anuntat cu jumatate de an în urma a prabusit visele unei tinere care mai avea multe de realizat în aceasta viata. O prietena devotata, un suflet minunat, un avocat bun, o credincioasa si o femeie atât de calda; asa era Ioana care a trecut la cele vesnice. Podcasturi, emisiuni cu infantili care afirma ca omul traieste minim 100 ani, ca asa este programat. Când de fapt totul este o ruleta ruseasca si nici nu stii când glontul trece fix pe lânga usa ta. Îmi pierd speranta si cu alimentatia sanatoasa si cu toate recomandarile de data recenta. Cred din ce în ce mai mult ca totul tine de structura interioara, de cât poti sa eviti tristetea, dezamagirile, neputintele si cât de mult te bucuri de viata. Traim ca niste bezmetici, alergam zilnic cu diverse treburi ,,urgente” când de fapt viata merita traita în tihna si în voie buna. Asa cum parintii nostri îsi terminau ziua de munca la o ora decenta de amiaza si dupa amiezile erau pentru destindere si socializare la o cafea buna la ibric si la un pahar de vin. Am uitat sa ne relaxam, am uitat de noi, de Eul nostru si ne intereseaza doar carcasa sa fie bine aranjata, îmbracata de firma si sufletul uitat pe undeva. Câti dintre voi abia se regasesc în zilele libere? Pentru ca munciti prea mult si uitati sa va cunoasteti. Nici nu stiti ce va mai face sufletul. Si pe partea cealalta sunt cei care se consuma prea mult si rumineaza prea multe gânduri triste. Trebuie gasit un echilibru. O regula a sanatatii psihice si nu numai, este aceea de a fi spontan, de a nu procastina si de a actiona asa cum simti. Viata nu merita consumata cu gânduri triste si cu necazuri. Merita sa te bucuri din plin si daca este ca vreo nenorocire sa te ia, macar sa te ia cu zâmbetul pe buze. Aceste vesti triste sunt ca un semnal de resuscitare pentru noi cei aflati în tumultul vietii, care nu ne mai oprim si credem ca suntem invincibili. Parca mirosim sanatate pe pielea noastra dar de fapt aroma se estompeaza atunci când vezi cum îti mor prietenii si colegii de vârsta ta. Si mai trist este ca nu suntem la vârsta a treia, ca de fapt tinerii sunt mult mai sensibili la toate nenorocirile. Sa fim atenti la toate gândurile noastre si sa fim în pace cu toti pentru ca asa cum afirma S.N. Lazarev ,,o atitudine agresiva fata de lume, fata de cei dragi si fata de sine, supararile, regretul puternic fata de ceva, lipsa de acceptare a ceea ce s-a întâmplat, frica fata de viitor, sunt formele de energie care dauneaza sufletului omului. Toate acestea duc la pierderea energiei vitale subtile iar apoi- la boli si nenorociri.” Citatul pe care l-am citit si recitit în aceasta dimineata înainte de moartea ta Ioana, parca îmi suna neclar dar mai târziu am stiu ca îti este dedicat tie: ,, tot ce este mai bun urmeaza sa se întâmple de acum înainte.” (Robert Browning 1812-1889). Asa sa îti ajute Dumnezeu, sa ai parte de ani mai buni într-o alta viata, pentru ca nimic nu se pierde, toata energia acumulata pe acest pamânt, o vei continua în alta viata. Termin aceasta scrisoare catre Ioana, spunându-ti ca o sa ne fie dor de tine si ca ne-ai lasat tristi dar cu o amintire frumoasa despre tine. Te-ai pierdut prea repede, ca în versurile lui Nichita. Ramas bun Ioana si sa accepti voia lui Dumnezeu de acolo unde vei ajunge. Poate într-o alta viata vei fi mai fericita si viata te va rasplati cu mai multi ani si cu mai multe amintiri. Finish Alergam atât de repede încât mi-a ramas un ochi în urma care singur m-a vazut cum ma subtiam, - dunga mai întâi, linie apoi... Nobil vid strabatând nimicul rapida parte neexistânda traversând moartea” (Nichita Stanescu) Dr. Cozmin Mihai – Psihiatru - 15.01.2024
