În viata experimentam mult si, cel mai adesea, ne alegem cu un gust amar, cu un gol în suflet. Chiar si când suntem curiosi sa aflam cât mai multe dintr-un domeniu sau altul, ajungem la concluzia ca toata stiinta noastra nu valoreaza, în fata mortii, nici cât o ceapa degerata. Ba chiar si când avem curiozitatea de a interactiona cu anumite persoane, riscam uneori prin a sfârsi dezamagiti. Singura curiozitate care nu poate sfârsi prost este aceea de a-L cunoaste pe Dumnezeu-Omul, pe Iisus Hristos. Oricine "cauta sa vada cine este Iisus" precum Zaheu, si este onest, deschis, gata sa lupte cu orice piedica numai sa ajunga în punctul din care sa-L zareasca (în sicomor), nu are cum sa-L rateze. "Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, sa vada de este cel ce întelege sau cel ce cauta pe Dumnezeu" (Psalmi 52, 3). *** Exista în istoria Bisericii cazuri ale unor crestini care au dus oarecum la extrem dorinta lor de a urma îndemnurilor evanghelice. Sunt caracterizati, de obicei, cu sintagma nebuni întru Hristos tocmai pentru ca, spre deosebire de oamenii normali sau lumesti, ei au preferat sa traiasca aici si acum ca si cum ar fi deja dincolo, în vesnicie. Aceasta dubla situare a lor, cereasca si pamânteasca, în acelasi timp, da si masura comportamentului lor paradoxal. *** A fi crestin înseamna a fi ucenic si prieten al Mântuitorului Hristos, înseamna a-ti trai viata nedespartita nici o fractiune de secunda de Viata Lui. Crestinismul nu e o suma de conventii cu efecte în plan personal sau social, nu e ideologia unui partid care-si propune sa câstige lumea aceasta. În acest sens, Învierea nu este o dovada adusa unor "Toma necredinciosi" de catre Hristos Domnul, ci este un firesc al traseului pe care l-a parcurs Fiul lui Dumnezeu, Cel Care n-a putut fi biruit de moarte, El fiind Însusi Izvorul vietii. Da, prin Înviere noi suntem pe deplin încredintati asupra dumnezeirii Celui pe care ucenicii Sai L-au vazut murind ca un om în chinurile Rastignirii. Învataturile Sale din Evanghelii sunt doar o pregatire pentru ca ucenicii Sai sa poata primi aceasta mare Taina a Învierii. Cei care vor a desparti aceste cuvinte ale Domnului de Învierea Lui si care ar vrea ca Evangheliile sa se opreasca la momentul mortii Sale pe cruce, nu vor, în fapt, decât a reduce Persoana lui Iisus Hristos la umanitatea Sa, negându-I dumnezeirea. Abia acestia se pot asemana cu Toma, cel care, în preajma momentului Rastignirii Sale, îi îndemna pe ceilalti ucenici: "Sa mergem si noi si sa murim cu El" (Ioan 11, 16). Când însa acelasi Toma a aflat, de la ceilalti apostoli, ca a înviat Domnul, a refuzat sa creada pâna când nu s-a încredintat personal de acest lucru. Iata problema lui Toma: a crezut, fara sa ezite, în putinta de a muri, dar i-a venit greu sa creada în posibilitatea Învierii. *** Exista în vocabularul curent expresii de genul "sofer de duminica" sau "tata de duminica", pentru a desemna pe cei care doar din în când în când îsi iau în serios carnetul de conducere sau statutul de parinte. Cum i-am putea numi însa pe cei care nu vin cu anii la biserica (lor nu le putem zice nici macar "crestini de duminica")? "Crestini din an în Pasti"? *** Diferenta dintre gândirea "corecta politic" si cea crestina se vede însa cel mai bine în modul în care sunt abordate diferentele de ordin moral dintre persoane. Biserica lui Hristos condamna orice fel de pacat, dar continua a se ruga pentru si a se raporta cu dragoste la omul care traieste în pacate. Corectitudinea politica sustine ca trebuie sa acceptam/respectam nu doar persoana în cauza, ci si alegerile pe care le face. Aparent, omul "corect politic" face mai mult pentru acesti "discriminati", acceptându-i si pe ei, si faptele (pacatele) lor - adica ceva în plus. În realitate, face mult mai putin pentru acestia si le produce, de fapt, mult rau, încurajându-le comportamentul si livrându-le iluzia ca este bine ceea ce fac, contribuind la suferinta lor. *** Cel mai autentic si realist plan de viata este cel hristocentric. Este nevoie de a spune apasat acest lucru unei lumi care-si pune atâtea sperante în stralucitoare, dar babilonice realizari umane. Daca e o criza în lume, aceea este, într-adevar, criza de sens.
