Vom sarbatori la Iasi, pe 9 iunie, de Ziua Europeana a Arhivelor, o institutie fundamentala creata de Reglementul Organicesc al Moldovei si înfiintata, sub conducerea Agai Gheorghe Asachi, pe 1 ianuarie. Odata numit „arhivist al statului”, pe 1 ianuarie 1832, Aga Gheorghe Asachi a trebuit sa faca fata unor uriase provocari institutionale si administrative. Având experienta occidentala a organizarii arhivelor Vaticanului, în care lucrase ca cercetator, Asachi realizeaza ca trebuie sa înceapa cu rezolvarea urgenta a doua chestiuni extrem de spinoase: statutul institutional si organizarea metodologica si administrativa a nou înfiintatei Arhive a Statului Moldovei. Este extrem de interesant faptul ca în prima sa adresa catre ocârmuire Asachi scrie direct guvernului (Sfatul Administrativ) si nu Înaltei Curti de Justitie (Înaltul Divan) unde fusese alocat prin efectul art. 366 din Regulamentul Organic al Moldovei si unde exista prevazut un stat de functiuni cu un buget. Prevalându-se de formularea din art. 410 care prevedea ca documentele „sa vor depune în arhiva statului, a cariia alcatuire si pastrare va fi încredintata unui boieri cu însusirile cersute pantru o asamine dregatorie” acesta fiind, în calitatea sa de arhivar al statului „un depozitari a acturilor publice si dregatoresti” [varianta definitiva de traducere D. Vitcu si G. Badarau], Asachi va cere practic înfiintarea arhivelor statului ca institutie independenta, în subordinea guvernului, prin ministerul Justitiei („Logofetia Cea Mare a Dreptatii”), condusa de un arhivist cu rang boieresc si va desena cadrul metodologic al profesiunii alcatuind regulile dupa care documentele sa fie organizate, de fiecare creator de documente, în „cuviincioasa rînduiala”. Cel ce se va ocupa la fiecare institutie de strângerea si legarea documentelor ce vor fi predate arhivelor se va numi arhivar, spre deosebire de arhivist, functionarul public care controleaza buna functionare a arhivelor institutionale si avizeaza ceea ce se arunca din arhivele proprii, distinctie care a înfruntat veacurile pâna astazi. În adresa amintita mai sus, prima a Arhivelor Statului Moldovei (7 ghenarie 1832, nr. 1, Esii), va argumenta necesitatea aprobarii finantarii a trei posturi în arhiva (1 secretar si doi copisti), a unui post de curier si unul pentru paza, „cu simbria potrivita”. În conformitate cu statul de plata aprobat la 27 martie 1832, stim ca arhivistul statului avea o leafa de 1500 de galbeni pe luna, secretarul de 500, iar copistii de 250, iar pentru cheltuielile administrative era alocati, lunar 151 de galbeni si 75 de parale. Ce e interesant e faptul ca Asachi va milita pentru considerarea angajatilor pe care el i-a recomandat ca o prima forma de functionari publici. Din rapoartele facut catre forurile superioare reise clar ca intentia lui a fost de a scoate documentele din circuitul privat în care le tineau, interesat, boierii si clerul si de a le pune, într-un fel sau altul, în circuitul public pentru ca „ele nu pot ramâne în proprietate particulara atât timp cât sunt de interesul statului”. În numeroase interventii vorbeste despre rolul arhivistului statului de a administra aceste informatii, de multe ori cu referire la acte de proprietate, spre beneficiul obstesc si nu spre cel privat. Tot Asachi va introduce un sistem de organizare a documentelor, un „metod lesnicios”, prin care actele si documentele sa poata fi mai usor gasite si utilizate neuitând sa sublinieze si statutul special al actelor secrete ale domniei, „cele tainuite”, care trebuiau ordonate separat, asa cum se întâmpla si astazi cu documentele clasificate. În sprijinul profesionalizarii activitatii de arhivist va propune, între altele, crearea unei uniforme specifice pentru lucratorii din arhive. Bunaoara, într-o adresa din 1834, îi va comunica secretarului desemnat de el urmatoarele: „Arhiva Statului din Printipatul Moldaviei Catre al ei secretar cinstit dumnealui Panaite Malcoci, Priimindu-sa ofitia Marii Logofetii a Justitiei, din 17 a trecutei luni august, de supt nr. 1162, urmata dupa adresul Marei Postelnicii cu nr. 271, întemeet pe întaritura preînaltatului domn, însamnata asupra anaforalii ce au facut Sfatul Administrativ pentru uniformili care s-au hotarît sa poarti dregatorii statului, sa faci dumitale stiut ca esti în dreptati a purta uniforma de postav vînat, cu gulerul si marginile mînicilor de catife neagra, bunghii albi, cu marca tarii si frunza de maslin si spre cunostiinta postului ce ocuparisasti. În zilele de teremonie, sarbatori si la audientii, vei purta la guler cusut cu fir alb si palarii în trii colturi. Arhivist [al] statului si cavaler Gh. Asachi Nr. 64, la 31 decembrie 1834 Esii”i Dincolo însa de detaliile administrative, miza adevarata a lui Asachi a fost, în realitate, preluarea de arhive institutionale, personale sau bisericesti cu ajutorul carora sa construiasca de fapt arhivele statului. Daca arhivele judecatoresti fac prima depunere oficiala, la 1 februarie 1832 (36 de dosare), urmate apoi de multe altele precum si de actele în devalmasie ale institutiilor desfiintate prin efectul aplicarii Regulamentelor Organice, preluarea actelor bisericesti a întâmpinat o mare împotrivire, Asachi obtinând doar dreptul de a face copii dupa documentele importante aflate în arhiva Mitropoliei, în contextul în care mitropolitul era, de facto, presedintele Divanului. De asemenea, preluarea de acte particulare, de la boieri a fost o operatiune extrem de greoaie în contextul în care acestia, fireste, ca erau reticenti date fiind interesele lor directe de a-si prezerva proprietatile funciare. Cu mare efort a reusit sa preia câteva lazi de documente ramase de la domnitorul Sutu, de la hatmanul Palade sau de la mosia lui Mihalache Negre precum si acte de la fostul Divan Obstesc sau de la Comisia Consultatiei. Ca un exemplu edificator, manuscrisul Regulamentului Organic, luat de Mihai Sturza, în 1848, din arhiva Mitropoliei unde fusese depus în 1831, nu a ajuns în colectia de manuscrise a Arhivelor Statului din Iasi decât în anul 1957, când Gh. Ungureanu l-a rascumparat cu mari sacrificii de la un mostenitor al familiei. (Continuarea în editia din 15 iunie a Ziarului de Iasi) i Publicat de Sever Zotta, în Arhiva Româneasca, VI, Buc., 1941 Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
