Procurorii au ratat ocazia de a obtine condamnarea unui executor judecatoresc. Lacramioara Mereuta a fost acuzata de abuz în serviciu, dupa ce ar fi vândut mai multe imobile cu preturi la jumatate fata de evaluare. Licitatiile organizare ar fi fost deturnate, la ele participând un cumparator real si o „mâna moarta” cu rolul de a da aparenta legalitatii si de a permite micsorarea pretului. Procurorii au încercat sa demonstreze existenta unui grup infractional organizat specializat în achizitii la pret redus si în care Mereuta ar fi avut un rol esential. „Sansa ca la aceeasi licitatie, singurii doi licitatori care se prezinta sa fie unul, viitorul ginere al executorului judecatoresc, iar celalalt verisoara sotului executorului judecatoresc si în acelasi timp mama consilierului juridic al biroului executorului judecatoresc si mama a viitorului mandatar al adjudecatarului, depaseste orice calcul al teoriei probabilitatilor”, au argumentat acestia. Esafodajul anchetatorilor s-a prabusit însa în buna masura. Judecatorii au respins o parte a acuzatiilor, au nuantat altele, iar pentru cele ramase au constatat prescriptia raspunderii penale. Decizia Curtii de Apel nu este definitiva, dar sansele ca ea sa fie anulata sunt minime. Cinci abuzuri în functie Mereuta a fost acuzata de cinci infractiuni de abuz în serviciu, constând în tot atâtea licitatii trucate. Deturnarea rezultatelor acestora se desfasura dupa acelasi scenariu. Proprietatea executata silit era scoasa la vânzare la pretul rezultat din evaluare. La aceasta prima licitatie nu se prezenta nimeni. Conform legii, pretul de pornire la a doua licitatie este de 75- din evaluarea initiala. Daca nici acum nu se poate obtine adjudecarea, se stabileste un nou termen, la care pretul va fi de 50- din evaluare. Daca se prezinta un singur ofertant, el este obligat practic sa ofere minim acest pret. Daca sunt însa mai multe persoane interesate, fiecare face o oferta, iar licitatia se desfasoara între acestia, adjudecarea facându-se la orice pret, oricât de mic. Conform procurorilor, în aceasta etapa, la licitatiile organizate de Mereuta veneau doi ofertanti, dintre care unul era mâna moarta. Prima propunere de pret era derizorie, iar apoi licitatia de desfasura pe parcursul câtorva pasi, pretul final rezultat fiind însa unul de chilipir. O prima licitatie analizata de procurori a vizat o datorie de 926.000 euro pe care o avea A.G. În contul acesteia, în 2014 au fost scoase la licitatie un teren si o casa, în valoare totala de 973.000 lei. Nu s-a prezentat nimeni, asa ca a fost anuntata o noua procedura, cu un pret de plecare de 730.000 lei. Creditorul o anuntase pe Mereuta ca nu vrea ca vânzarea sa se faca la mai putin de 75- din valoarea imobilului. La o adica, era dispus sa preia el creanta, la 75- din evaluare. Totusi, a fost organizata o noua licitatie, imobilele fiind vândute cu doar 500.000 lei. Aceasta licitatie avea de altfel sa fie anulata ulterior, în instanta. Apartament de 187.000 lei dat cu numai 93.000 lei În acelasi an a fost scos la vânzare în cadrul unei proceduri de executare silita pentru o datorie de 30.000 de euro, un apartament din Dacia, la un pret de 187.000 lei. Din lipsa de ofertanti, a fost organizata o noua licitatie, plecând de la 140.300 lei. Niciunul dintre participanti nu a fost dispus sa plateasca acest pret, cea mai mare oferta fiind de 93.000 lei. S-a plecat de la aceasta valoare, iar licitatia s-a terminat repede, apartamentul fiind justificat dupa câtiva pasi la doar 96.500 lei. Procurorii au aratat ca era vorba de o subevaluare clara. Dupa evacuarea fostului proprietar, apartamentul a fost scos imediat la vânzare pentru 45.000 de euro. „Se constata ca imobilele au fost adjudecate la un pret foarte mic în raport de pretul de evaluare, sub pretul de pornire (posibilitate asigurata de faptul ca erau minim doi participanti) si ca contraofertarea de catre concurentul adjudecatarului a fost aproape inexistenta, acesta renuntând la a mai contraoferta dupa o urcare foarte mica a pretului. Or, apare de neînteles de ce un licitator realmente interesat de adjudecarea unui imobil si care are cunostinta despre pretul de pornire, se prezinta la licitatie (fapt ce creaza o asteptare ca ar fi dispus sa ofere cel putin pretul de pornire din publicatie) dupa care refuza sa supraliciteze când ultima oferta facuta de concurentul-viitor adjudecatar era înca departe de pretul de pornire”, au aratat procurorii. Dupa scenarii similare, un imobil evaluat la 1,4 milioane lei a fost vândut pentru doar 640.500 lei, iar altul valorând 483.000 lei, a fost adjudecat pentru numai 150.000 lei. Anchetatorii au pus desfasurarea licitatiilor si pretul final de ajudecare pe seama prieteniei dintre participantii la licitatie, oficial „concurenti” si pe legaturile de rudenie dintre unii dintre acestia si executorul Mereuta. Ei au argumentat scenariul „mâinii moarte” si prin situatia materiala a participantilor la licitatie. Unul dintre inculpati, Marin Costia era pensionar. „Este departe de a dispune de venituri care sa-i permita sa se prezinte la o licitatie cu un pret de pornire de 362.322,75 lei sau sa achite o garantie de 36.232 lei, aspect care din nou creeaza o prezumtie ca înscrierea sa la licitatie servea de fapt celuilalt licitatori care era ruda sa”, au precizat procurorii. Judecatorii confirma: licitatii trucate Rechizitoriul construit de anchetatori nu a avut darul de a-i convinge pe judecatori. Ei au remarcat ca, în cazul uneia dintre licitatii, Mereuta impusese un pret minim de 30- din valoarea estimata a imobilului, chiar daca legea permitea vânzarea „la orice pret”. „Rechizitoriul sustine pe de o parte ca executorul a urmarit fraudarea intereselor creditorului si debitorului de a o obtine un pret cât mai mare, dar în acelasi timp imputa executorului ca a impus în mod nelegal un pret minim de 30- din pretul de evaluare si apoi din cel de pornire, când acest prag nu era prevazut de lege. Or, impunerea unui asemenea prag, fie ca era legal sau nu, avea în mod evident ca rezultat protejarea interesului debitorului si creditorului de a se nu se vinde imobilul sub un astfel de pret. Asadar sustinerea din rechizitoriu ca inculpata, pentru a procura un folos material adjudecatarei a impus un prag minim de 30- desi Codul de procedura nu prevedea o astfel de dispozitie, este contradictorie”, au aratat magistratii. Judecatorii au confirmat aprecierea procurorilor ca licitatiile fusesera trucate si ca ele au fost comise de un grup infractional organizat sprijinit de Mereuta. Totusi, participantii la licitatii nu erau constant aceiasi, iar la licitatii puteau participa si ofertanti care nu aveau legatura cu „nucleul” celor specializati în achizitii la pret de chilipir. Existase un grup, care actionase dupa un tipar clar, dar Lacramioarei Mereuta i se putea reprosa eventual doar sprijinirea acestuia, nu participarea directa. Procesul s-ar fi putut încheia înca de anul trecut. Decizia din mai anul trecut a CCR care a stabilit ca în perioada 2014-2022 nu a existat niciun motiv legal de întrerupere a cursului prescriptiei penale a dus la desfiintarea întregului rechizitoriu. Ultima licitatie trucata s-a desfasurat la începutul lui decembrie 2014. Acuzatiile aduse de procurori, respectiv deturnarea licitatiilor, constituirea sau sprijinirea unui grup infractional organizat, abuzul în serviciu în forma continuata sau instigarea la abuz în serviciu aveau un termen maxim de prescriptie a raspunderii penale de 8 ani. „Se constata asadar ca termenele generale de prescriptie pentru toate infractiunile în privinta carora s-a retinut vinovatia inculpatilor sunt împlinite”, au conchis judecatorii. GIO - prescrisa Licitatiile trucate si implicarea celor opt inculpati în fiecare dintre ele a fost totusi analizata de magistrati întrucât acuzatii au cerut continuarea judecatii pentru toate infractiunile. Faptul avea importanta pentru stabilirea eventualelor daune civile, care nu sunt afectate de prescriptia raspunderii penale. Magistratii Curtii de Apel au dispus achitarea Lacramioarei Mereuta pentru abuz în serviciu fata de patru dintre partile civile, întrucât fapta nu fuseses comisa cu forma de vinovatie prevazuta de lege. Din acelasi motiv, ea a fost achitata si de acuzatiile de fals intelectual. Pentru alta acuzatie de abuz în serviciu si constituirea unui grup infractional organizat, s-a constatat prescriptia raspunderii. Ea va trebui sa achite totusi 20.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare si sa plateasca, alaturi de alti inculpati, daune civile de 60.000 euro si 500.000 lei. Sentinta nu este definitiva, ea putând fi atacata cu apel.
