Pe lânga Ruginoasa, unde exista palatul ce-i poarta numele, si o alta comuna din judetul Iasi îsi leaga numele de una din faptele petrecute în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. De data asta, este vorba despre comuna A.I. Cuza din vestul judetului, comuna care a fost salvata de apele Siretului, care o inundau frecvent, chiar de domnitor, printr-unul din numeroasele sale decrete. Iata întreaga istorie, povestita pe pagina sa de Facebook de analistul de politica externa Hari Bucur-Marcu, fost membru al Statului Major General, un bun cunoscator al istoriei României. Iata postarea acestuia: “Pe la 1861, era un sat pe malul drept al Siretului, în apropiere de mosia Mircesti (a poetului Vasile Alecsandri), sat populat de oameni liberi, razesti din tata-n fiu. Liberi în sensul ca existenta lor nu depindea de corvoada legala, trecuta în regulamentul organic al Moldovei si apoi în aranjamentele concertului de putere european, redactate la Paris. Problema cu satul acela era ca lunca din dreapta Siretului era inundabila. Asa ca, din momentul în care se umflau apele, la cel mai mic dezghet, sau dupa o ploaie mai serioasa, gospodariile satenilor erau invariabil cuprinse de ape. Lucru pe care printul Cuza, care guverna peste Principatele Unite, din 24 ianuarie 1859, a putut sa îl vada cu ochii sai, pe când facea o vizita prietenului Alecsandri, la mosia sa sireteana. Venind de la Iasi, mergând spre vest, calatorul spre Mircesti trecea prin dreptul acelui sat, daca nu cumva voia sa faca un ocol de vreo ora si sa treca prin Kogalniceni, sat aflat ceva mai la nord. Si a întrebat printul, din mersul calestii, de ce stau satenii aceia sa fie luati de ape de fiecare data când se umfla Siretul, pe când exact peste râu, dupa malul stâng al acestuia, se ridica un podis la câteva zeci de metri înaltime, adica complet ferit de apele învolburate? Dupa o vreme a primit si raspunsul: pamânturile acelea nu erau de vânzare si chiar daca ar fi fost, taranii din lunca nu aveau bani sa le cumpere si sa îsi faca acolo un sat nou, uscat si curat. Asa ca printul Alexandru Ioan Cuza, care oricum conducea Principatele Unite mai mult prin decrete, a mai dat înca un decret, prin care a nationalizat pamântul de pe malul stâng al Siretului si l-a atribuit satenilor din lunca de peste râu, urmând ca acestia sa compenseze cu ce terenuri aveau ei pe malul drept si cu un împrumut pe care îl acorda statul, platibil în 30 de ani. Nu e de mirare ca satului i s-a zis Alexandru Ioan Cuza. Si ar mai fi un motiv pentru acel nume dat satului de pe malul Siretului. Unul si mai onorabil. Alexandru Ioan Cuza a fost primul barbat de stat român, în adevaratul si completul sens al cuvântului, din întreaga istorie moderna a României.”
