„Ziarul de Iasi” a consultat mai multi preoti si specialisti în teologie din Iasi pentru a explica daca exista vreun fundament modern pentru practica „zeciuielii”, din Vechiul Testament, când oamenii donau organizatiei de cult, în numele lui Dumnezeu, a zecea parte din venituri sau din avutie. Discutia a aparut dupa ce în spatiul public a fost preluata de mai multe ziare nationale o noua declaratie controversata facuta de preotul Calistrat Chifan (FOTO JOS), de la Manastirea Vladiceni. Calistrat a stârnit revolta în rândul oamenilor de rând si teologilor sugerând ca nuntasii ar trebui sa doneze Bisericii 10- din toti banii pe care i-au cheltuit pentru a organiza nunta, invocând practica „zeciuielii”. „Cel putin 20.000 de euro i-ati tocat? Pai, adica eu nu înteleg un lucru: l-ati luat pe Dumnezeu de prost? El e ultimul fraier la care ati venit sa va dea harul, dupa ce voi ati cheltuit atâtea lucruri, care de-a doua zi nu mai sunt valabile?”, a spus acesta pentru bzi.ro. Concluzia celor consultati de publicatia noastra întareste reactiile publice deja aparute: nicio carte sfânta a Bisericii, începând cu Noul Testament, nu vorbeste despre obligativitatea de a da bani înapoi catre biserica. „Acolo unde se vorbeste despre dar, despre a darui, se vorbeste despre smerenia ajutorarii altor oameni si un sprijin pe care-l oferi bisericii, din putinul tau, în comunitatea ta. Sa vorbesti de obligativitate, de zeci de mii de euro, sa oferi pentru ca Dumnezeu s-ar simti «luat de prost» altfel, mi se pare jenant”, a spus unul dintre staretii proaspat numiti la manastirile din Iasi, care a fost de acord sa comenteze cu conditia sa nu îi facem public si numele. O afirmatie similara a facut si Cristian Vechiu, cercetator cu doctorat în istoria religiilor, pentru publicatia Adevarul. „Ultimele sale declaratii (n.red. Calistrat Chifan) nu fac decât sa afecteze si mai mult imaginea clericului ortodox, caci prolifereaza o perspectiva lacoma a Bisericii, o viziune tranzactionala, ca si cum Biserica ar fi un fel de ANAF spiritual care strânge zeciuiala”, a precizat acesta. Cartile sfinte vorbesc despre donatii pentru smerenie, nu despre procente Sunt mai multe resurse online din lumea teologica ortodoxa care vorbesc despre anacronismul preotilor care înca mai sustin practica „zeciuielii”. Atunci când discuta despre donatie si încurajarea de a dona, din Noul Testament, este invocata cel mai des „Epistola a doua catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel”, acolo unde apostolul nu vorbeste despre obligativitatea de a da. „Sa stiti: cine seamana putin, putin va secera, iar cine seamana mult, mult va secera. Fiecare sa dea dupa cum a hotarât în inima lui: nu cu parere de rau sau de sila, caci «pe cine da cu bucurie, îl iubeste Dumnezeu». Si Dumnezeu poate sa va umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, sa prisositi în orice fapta buna, dupa cum este scris: «A împrastiat, a dat saracilor, neprihanirea lui ramâne în veac.»”, se mentioneaza în textul epistolei. Si Teodor Baconschi, intelectual cu preocupari în zona teologiei, fost ministru de Externe, a scris, într-o postare pe Facebook, despre faptul ca „zeciuiala”, obicei existent în Vechiul Testament, nu are cum sa fie reluat astazi de niciun preot care se considera crestin ortodox. „Zeciuiala e un obicei vechi-testamentar reluat în unele culte protestante, pentru sustinerea «templului». M-a înlemnit însa de admiratie intelectuala argumentul «teologic» fabricat de preacuviosul pugilist: «Credeti ca Dumnezeu e prost?» Nu, parinte, nu Dumnezeu e prost!”, a scris Baconschi. Purtatorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iasilor, pr. Constantin Sturzu, a întarit argumentul adus în discutie de Teodor Baconschi: practica „zeciuielii” mai este utilizata doar de anumite culte neo-protestante. Iar în Biserica Ortodoxa Româna, spune preotul, problema e simpla: „practica pur si simplu nu exista, nici formal, nici informal”. „Ca au mai fost înregistrate cazuri local, sporadic, pe ici, pe colo, în vreo parohie, de-a lungul istoriei, tine de un caracter accidental – nu a fost si nu este obicei generalizat. Este clar: sinodul apostolic a spus ca nu trebuie pastrat nimic din restrictiile impuse de Vechiul Testament, cum este, spre exemplu, si taierea împrejur. Nu se discuta, nu se promoveaza, nu exista în texte, în predici, cel mult în mod cu totul exceptional, când cineva dintr-o râvna, o dorinta de a jertfi mai mult, decide de la sine putere, cu binecuvântarea duhovnicului, ca pot sa doneze 10- din ce câstiga. Dar nu e vorba de procente si nu e o practica încurajata”, a explicat pr. Constantin Sturzu pentru „Ziarul de Iasi”. El a explicat ca nu este vorba de procente si de venituri, fiindca Biserica nu face astfel de calcule, iar daca o fac cei care doneaza, risca sa ajunga precum fariseii din pildele cartilor sfinte. „Daca fariseul se bate cu pumnul în piept si arata ca a donat, asta în sine nu face nimic, daca nu e smerenie, dragoste si nu respecti pe aproapele tau, tu doar împlinesti formal un lucru”, a spus pr. Constantin Sturzu. Doua cazuri de donatii impresionante: o familie a dat banii împrumutati pentru masa de Craciun Acesta a expus doua povesti care, spune preotul, l-au impresionat foarte mult, întâlnite în activitatea sa. O tânara s-a mutat din strainatate, dupa ce a lucrat la o corporatie internationala ce are sedii si la Iasi, iar pentru ca a vrut sa o ia de la zero si-a donat toti banii pe care-i avea strânsi pâna la momentul respectiv. „M-a impresionat foarte mult, nu îmi venea sa cred ca sunt astfel de oameni. Banii au fost donati celor fara posibilitati si bisericilor. E un exemplu ca oamenii doneaza cât vor, unii mai mult, altii mai putin, dupa posibilitati, nu ca sa îsi faca titlu de cinste cu asta”, a mai precizat pr. Sturzu. Al doilea caz este al unei familii cu patru copii, din parohia sa, care a donat 500 de lei pentru ajutorarea unei alte familii, în cadrul unei campanii de strângere de fonduri organizate pentru aceasta din urma, care a ramas fara energie electrica pentru ca nu si-a putut plati facturile. „Ei stateau cu chirie, aveau venituri modeste, nu aveau bani pentru masa de Craciun si tocmai împrumutasera cei 500 de lei ca sa le ofere copiilor o masa de sarbatori. Sotia s-a si suparat, i-a spus lui ca nu au cum sa ia mâncare sa puna pe masa, iar el a donat banii împrumutati. Si el mi-a povestit atunci ca i-a raspuns ca «o sa aiba grija Dumnezeu». Chiar înainte de Craciun am primit o donatie de la o parohie din Germania si am vrut sa ajutam familiile nevoiase de la noi din parohie – i-am chemat si pe ei si le-am oferit 2.500 de lei. Iar el cu ochii în lacrimi mi-a povestit tot ce se întâmplase, cu cei 500 de lei, si mi-a spus ca acum au primit de cinci ori mai mult decât au dat si au platit si datoriile”, a conchis pr. Constantin Sturzu.
