VOCEA MUTĂ A DEZNĂDEJDII

Privesc pereții și ei mă privesc din oglinda spartă nu știu cine este străinul din mine și nici cine mă ține de mână și ce poate face copilul adunat dintre cioburi și aerul ars   Privesc peste umăr chiar dacă umărul e undeva în față printre cântecul rămas spânzurat în salutul de bună dimineață  Soare, ...


Citește articolul complet pe 24 Ore

Alte știri din 24 Ore