Poezia deja simțitoare Trăiește cu durere și spaimă prezentul Așa cum mai știe să ardă durerea pin care se simte în aer absentul. Văd aerul cum se strecoară-n morminte Cum trece prin câmpiile Styxului Ca o urmă ajunsă ea însăși memorie Păstrată mărturie cu ținere de minte Avem mărturia gândului că vrem ...
