Opera Danielei Isache se configurează ca un teritoriu vizual al tensiunilor existențiale în care expresionismul depășește condiția unei simple opțiuni stilistice și devine o veritabilă ontologie a imaginii. În acest univers plastic figura umană nu mai reprezintă un reper descriptiv al realității empirice, ci suportul unei cercetări asupra fragilității ființei, asupra anxietăților, neliniștilor și …
