Odă lăpușeană Nu credeam să învăț a muri vrodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Luptător, strateg, fricos niciodată Însă v-ați dori a mă surnumi. … De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări… Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Emoționat, dar demn, cu […] Source
