De cele mai multe ori, părinţii isi fac griji în legătură cu evoluţia şi viitorul copilului. Isi doresc, ca orice părinte, ca viaţă fiului sau fiicei să fie împlinită şi încununată de succese şi realizări. Iar pentru a realiza acestea sunt deschişi şi dispuşi să faca ceea ce este potrivit pentru copilul lor, dar uneori nu ştiu cum să faca acest lucru. Se poate întâmpla să sesizeze anumite comportamente sau stări pe care copilul le are, şi să se întrebe dacă este firesc sau nu ca el să se comporte sau să simtă în acest fel. Psihologul este o resursă pentru echilibrul oricărei familii, iar suportul de tip psihologic este în primul rând un demers educaţional. Aşa cum învăţăm ce anume trebuie să mâncăm pentru a fi sănătoşi, ce este esenţial să facem la locul de muncă pentru a avea randament, similar putem învăţa principii şi metode care să ne ajute să rămânem părinţi competenţi şi relaxaţi pentru copiii noştri. Cel mai adesea mergem la psiholog când dificultăţile sunt deja severe, când viața noastră personală, socială şi profesională este profund afectată. Şi, chiar şi atunci, mergem cu speranţa că vom primi “sfatul-minune” care ne va scăpa rapid de probleme. Părinţii nu sunt scutiţi nici ei de travaliul emoţional în relaţia cu copilul. Ne învaţă psihologul cum să adaptăm totul în beneficiul real al copilului?
