Pornesc aceste gânduri, care ar trebui să fie pioase, de aducere aminte, de regrete și de tristețe (ca la moartea oricărui om), de la observația cuiva din spațiul public că se face prea mare tam-tam pe monarh și monarhie, că prea sunt toți „regaliști”, că prea se dau toți de „ceasul morții” de părere de rău și că fac pe experții și că se bagă singuri în seamă.
