În contextul economiei autarhice, gospodăria tradițională a practicat o diviziune socială a muncii în care femeii i-a revenit rolul de a-și hrăni familia, precum și de a o îmbrăca, dimpreună cu casa. Furca de tors (lb. latină furca = lemn despicat) este funcție a specializării femeii în meșteșugul țesutului, alături de alte unelte: melița, fusul Post-ul Tradiții • Furca (cujălca) – arvonul pentru măritat apare prima dată în Graiul Maramureșului - Cotidian independent al județului Maramureș.
