Cu o vreme în urmă, bunul confrate Adrian Marchiș mă invită, într-o seară, să ascult o melodie de demult. Era un cântec nemaiauzit de mine, parcă izvorât din pietrele aspre ale Gutâiului, Sermeteșului, ori Țibleșului. Vocea unei femei venea dintr-un adânc de lume. După ce s-a isprăvit caseta, iar gândul meu hălăduia prin vreascurile trecutului, Post-ul Românii-volohi apare prima dată în Graiul Maramureșului.
