Era într-o zi de joi, 16 noiembrie, din anul 2000. Au trecut 25 de ani. Eram la biroul din redacția ziarului. Alături, credinciosul meu radio, fixat pe România Actualități. La ora 13, buletinul informativ s-a deschis cu o știre care mi-a marcat definitiv destinul literar. S-a rupt o creangă noduroasă din stejarul care crescuse falnic Post-ul Laurențiu Ulici, tăcerea unui sfert de veac apare prima dată în Graiul Maramureșului.
