Acasă, în Săptămâna Mare, Noaptea Învierii era vestită și de toaca de lemn de paltin, atârnată într-un prun din preajma bisericii. Ca într-un ritual, noi, pruncii, așteptam să ne vină rândul să batem toaca. Puteau sta în fața lemnului răsunător doar cei care aveau priceperea cerută de muzica lemnului. Că nu era o joacă cu Post-ul Bat clopotele Învierii apare prima dată în Graiul Maramureșului.
