Parcă o văd aievea și acum, admirându-i frumusețea spirituală și fizică.Era potrivită de statură și bine proproționată, o doamnă ,,din plin”, cum aveam să aud mai târziu vorbindu-se de dânsa. Avea ochii căprui, și obrajii rotunji, îmbujorați ca zorile când se simte de ziuă. Călca apăsat, legănându-se lin ca o lebădă pe ape, după trecerea […]
Sufletul-pasărea care își poartă singură colivia – În memoria profesoarei mele de istorie
- de Gorjeanul
- 2022/10/17 21:00
