„Creatorul de teatru” se dorește a fi un denominativ pentru omul nemulțumit, dezgustat chiar de realitatea lumii în care trăiește, cea a istoriei mici, personale sau a celei mari, mereu în căutarea unui act eliberator, acel ceva „înălțător”. Într-un cvasi-monolog, potențat de prezența celorlalți actori care fac, în mare parte, figurație și de interacțiunea ocazională […]
