Ana Herța scrie despre secvențe de viață (și moarte) care i-au marcat trecerea prin timp și „visele ei prin vremi”, ca să mă reîntorc la titlul unui volum anterior. Iubirea pe care poeta o evocă se cântărește deopotrivă în întâlnirea celor două simboluri opuse – ea și el – și în vibrația frescelor cotidiene ce […]
