Autor: Lazăr Lădariu (Târgu-MureÅŸ)Uluitor! Incredibil! Iată că am ajuns noi, românii, în cea mai penibilă postură postdecembristă, când, printr-o lege (217/2015) abuzivă, antiromânească, anticonstituÅ£ională, antidemocratică ÅŸi antieuropeană, sunt încălcate, flagrant, articolele 30 ÅŸi 31 din ConstituÅ£ie, Legea fundamentală a României, privind libertatea de exprimare neîngrădită! ÃŽn România de azi, se vede că nu mai ai voie să aminteÅŸti de marii noÅŸtri înaintaÅŸi, înaintemergătorii iluÅŸtri ai unei temeinice culturi ÅŸi creaÅ£ii intelectuale româneÅŸti, cu care neamul nostru se poate mândri. Iar dacă aminteÅŸti, în public, de Mircea Vulcănescu, de Mircea Eliade, de Petre Å¢uÅ£ea, de Radu Gyr, de Emil Cioran, de Nichifor Crainic, de Vintilă Horea, de Ion Antonescu, imediat eÅŸti arătat cu degetul, eÅŸti etichetat „fascist”, „nazist”, „antisemit”, pasibil chiar de puÅŸcărie, conform prevederilor stupidei Legi 217/2015. Iar toate acestea se întâmplă în România secolului 21 din mileniul al treilea, nicidecum într-un alt Ev Mediu! De data aceasta, cea insultată, jignită, etichetată, aflată în postura de păţit, de Å£ap ispăşitor, este Oana Stănciulescu, de la Realitatea TV. Bălăcărită, stigmatizată, de cei 25 de semnatari ai unei stupide scrisori, ea-i pusă la zid, în cel mai penibil stil bolÅŸevic, deoarece PNL a propus-o să fie membru, unul dintre cei 13, în Consiliul de AdministraÅ£ie al Societăţii Române de Televiziune. Ea-i făcută cu ou ÅŸi cu oÅ£et, acuzată că-i „periculoasă pentru democraÅ£ie”, creatoare de „un climat moral insalubru”, că emite „opÅ£iuni contra societăţii româneÅŸti”, că dă dovadă de „agresivitate” ÅŸi de „autosuficienţă”, că „a atacat Institutul Ellie Wiesel”, căruia i-ar fi adus „injurii grosolane”… AÅŸadar, după scăfârlia celor 25 de circari ai dracului, jurnalista Oana Stănciulescu este „periculoasă pentru democraÅ£ie”, este „un element antisemit”! AÅŸa că-i pusă sub bâtele intoleranÅ£ei. Ce jalnici inÅŸi! Ce penibili! Ce sicofanÅ£i! Ce a făcut Oana, încât să fie astfel lovită, maculată, insultată? Răspunsuri clarificatoare sunt multe. De ce o fac ei? Pentru că ea simte româneÅŸte! Pentru că în globalizare ea vede ce vedem noi, toÅ£i românii: uniformitate, tendinţă nivelatoare a sufletelor într-o Europă pe care unii o doresc a regiunilor, nu a naÅ£iunilor! Asta vrea ÅŸi Uniunea Europeană, acest Åžarpe Boa stând la pândă, gata să înghită totul, mai ales memoria identitară a naÅ£iunilor. Ce a făcut Oana Stănciulescu, de-i atât de blamată? A spus adevărul, conducându-se după spusele lui Aristotel: „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este Adevărul!”. Adevărul care celor 25 nu le convine. De ce-i maculată, fără minima reÅ£inere, fără ruÅŸine? Pentru că a gândit ÅŸi gândeÅŸte liber! Pentru că ea, ca intelectual al Ţării, a informat corect opinia publică, pentru că face cunoscută adevărata noastră istorie românească, de mulÅ£i falsificată, de la 23 august 1944 încoace. Pentru că Oana apără principii, nu falsuri grosolane, ÅŸi luptă ca să nu fie ciuntită libertatea de exprimare a cuvântului. Ea face ÅŸi spune exact ce afirma, recent, ÅŸi Andrei PleÅŸu! Iar dacă afirma acelaÅŸi lucru, oare Andrei PleÅŸu-i antisemit? Este el legionar? Vorbind despre marii noÅŸtri înaintaÅŸi, Oana nu a făcut apologia fascismului, a nazismului, a legionarismului, ci dovedeÅŸte respect faţă de înaintemergători, faţă de valoare, faţă de meritocraÅ£ie, faţă de memoria identitară a acestui neam românesc. De ce-i ea insultată? Pentru că Å£ine la valorile culturale ÅŸi morale ale românilor! Pentru că ea crede că istoria trebuie cunoscută cu cele bune ÅŸi cu cele mai puÅ£in bune ale ei. Acesta-i patriotism, drag de România. De Å¢ara asta atât de lovită ÅŸi hulită de toÅ£i nemernicii! De ce-i înjosită Oana? Pentru că apără „demnitatea breslei sale”, prin „calitatea de român în propria Å¢ară!”. Pentru că lucrează la o televiziune a românilor! Numai că, pentru acei sicofanÅ£i ÅŸi piţărăi, inÅŸi de care, cam 80-90 la sută, nimeni n-a auzit încă, inÅŸi împinÅŸi de interese străine României, e ruÅŸinos să afirmi că eÅŸti român! Că eÅŸti patriot! Numeroase au fost personalităţile ÅŸi mesajele din Å¢ară ÅŸi din afara ei, care au făcut zid în jurul Oanei, în momentele acelea grele pentru ea, primind lovituri din partea celor care - cum spunea cineva - li s-a urcat „buba” la cap ÅŸi au luat-o, cu totul, razna! Imediat au fost alături de ea Dan Puric, Sorin RoÅŸca Stănescu, Lucia Hossu Longin, Marian Munteanu, Alex Åžtefănescu, Cosmin Guşă, Oreste Teodorescu, mulÅ£i alÅ£i oameni de cultură ÅŸi ziariÅŸti ÅŸi, bineînÅ£eles, RareÅŸ Bogdan, acel ardelean, adevărat jurnalist, bun ÅŸi patriot român! Din păcate, din nou, în 2016, nemernicia scoate colÅ£i, inventând, deloc întâmplător, un „caz incendiar”, care să atragă atenÅ£ia străinătăţii, beneficiind de o stupidă, abuzivă lege, care, otova, îi vâră pe toÅ£i în aceeaÅŸi oală, după niÅŸte sentinÅ£e date, prin anii '50, de un Tribunal al Poporului, impus ÅŸi condus de sovietici! Iar ce fac aceÅŸti sicofanÅ£i, în postură de „neolegionari”, este chiar o întoarcere în acei ani '50 ai comunismului ÅŸi ai stalinismului, ai „obsedantului deceniu”. Se vede că acea invocată, de Marin Preda, „epocă a ticăloÅŸilor” încă nu a dispărut total ÅŸi face pui postdecembriÅŸti, azi, în plin secol 21! Oare ÅŸtiu ei, cei 25, cine a fost poetul Radu Gyr? Atunci, în acei ani negri, poetul Radu Gyr era condamnat la moarte, pentru poemul „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!”, considerat îndemn la revoltă anticomunistă, pedeapsă comutată la închisoare pe viaţă. Un an, Radu Gyr ÅŸi-a aÅŸteptat execuÅ£ia, în acea „celulă a morÅ£ii”! Asta nu contează pentru cei 25? Cei care acum vor s-o pedepsească pe Oana, pentru că simte româneÅŸte, sunt niÅŸte inÅŸi duÅŸi cu pluta, care se poartă, în anul 2016, ca slugile din anii '50. AceÅŸti oportuniÅŸti ai momentului urlă! MuÅŸcă, precum niÅŸte câini turbaÅ£i! Dau cu parul în baltă, insultând o jurnalistă valoroasă, preocupată, ca om al breslei noastre cu atâtea responsabilităţi, de memoria celor persecutaÅ£i ÅŸi uciÅŸi, poate chiar de unii dintre înaintaÅŸii acestor semnatari ai scrisorii (se pare, unul dintre ei are studii la Moscova, sub steaua rubinie a Kremlinului!). Să mai fie, oare, aceste valori româneÅŸti, de ei dispreÅ£uite, ucise încă o dată?! Ce ruÅŸine! Cei 25 de pescuitori în ape tulburi, care au semnat abominabila scrisoare, ne pun pumnul în gură. Noi, românii patrioÅ£i, ziariÅŸti apărători ai interesului naÅ£ional, ai adevărului, nu avem voie să ne recuperăm ÅŸi să ne respectăm valorile!? NiÅŸte neocomuniÅŸti pun la zid gazetari, care iubesc libertatea de a vorbi, de a scrie ÅŸi a spune adevărul! Da, în Holocaust, milioane de evrei au fost uciÅŸi, pe nedrept, sub acea cumplită ură, sub hitlerism, nazism ÅŸi horthysm, oameni nevinovaÅ£i au parcurs teribila suferinţă. O crimă imprescriptibilă! Drama evreilor, noi, românii, o înÅ£elegem perfect ÅŸi regretăm ce s-a petrecut! Iar ce s-a petrecut a fost o crimă împotriva umanităţii! Dar ÅŸi în comunism, în urma acelor procese, instrumentate de sovietici ÅŸi de slugile lor, au pierit români, oameni nevinovaÅ£i, la Canal, prin închisorile de la Sighet, Aiud, PiteÅŸti. Unii dintre ei, sunt tocmai cei pomeniÅ£i de Oana Stănciulescu. UciÅŸi fără milă! Ca neam creÅŸtin ce suntem, noi, românii, nu urâm! Ei sunt morÅ£ii noÅŸtri români, iar memoria lor trebuie respectată. Din păcate, din acea scrisoare, cum reiese din duritatea textului ei, se revarsă ura! O obrăznicie! Din păcate, cam prea multe cozi de topor ne fac, în România de azi, viaÅ£a imposibilă. Ce i se întâmplă Oanei Stănciulescu este un caz fără precedent, prin care se urmăreÅŸte, conform unor scenarii abracadabrante, uciderea memoriei celor oprimaÅ£i ÅŸi uciÅŸi de comuniÅŸti. Totul, azi, pe baza unei legi stupide, făcută, culmea, de trei liberali, printre care ÅŸi acel nefericit, somnoros mereu, senator Crin Antonescu. Lege promulgată, din păcate, în mare grabă, de preÅŸedintele Klaus Iohannis. Mare gafă! Cei 25 de „lăutari angajaÅ£i” - cum îi numeÅŸte Dan Puric - îi vor, din nou crucificaÅ£i, printr-o culpabilizare la infinit, pe martirii acestui neam blând, cu frica lui Dumnezeu! Oare cui foloseÅŸte? Chiar n-avem voie să ne apărăm reperele culturale, morale, intelectuale? De când adevărul devine delict de opinie pentru cei 25? ÃŽn ce stat de drept trăim noi? Oare asta-i, din nou, ne întrebăm, libertatea cuvântului? UrmaÅŸii unor kominterniÅŸti, intoleranÅ£i ÅŸi obraznici, unii strecuraÅ£i prin ierarhii universitare, chiar ÅŸi prin uÅŸa din dos, ne interzic să mai vorbim până ÅŸi despre cei 250 de ofiÅ£eri ÅŸi generali ai Armatei Române, unii luptători, cu arma în mână, pe Frontul de Răsărit, apoi pe cel de Apus, mulÅ£i morÅ£i prin închisorile comuniste! Scrisoarea lor, a celor 25, cu tonul ei bolÅŸevic, NKVD-ist, este o delaÅ£iune! Ură! Revanşă! Răzbunare! Ei, aceÅŸti semnatari „internaÅ£ionali”, care se târăsc în faÅ£a stăpânului, transformă un text într-o bâtă, prin agresivitate, devenind niÅŸte penibili lătrători! Nu mă mai întreb ce caută Smaranda Enache printre semnatari, deoarece noi, mureÅŸenii, ÅŸtim bine ce a învârtit ea, din 1990 încoace, dar îmi pun serioase îndoieli când constat că acolo-i ÅŸi numele unui poet, precum Liviu Antonesei, care apare pe acea listă a ruÅŸinii. Un poet sensibil, cu care, împreună debutam, la Editura „Albatros”, prin anii '80, în acel „Caiet al debutanÅ£ilor”, un adevărat intelectual român! Nu sunt avocatul Oanei Stănciulescu. N-o cunosc personal, am văzut-o doar pe ecranul televizorului. Ea are 26 de ani în meserie. Eu 53 - ca jurnalist pe această baricadă a breslei. Ca jurnalist, de 53 de ani cu condeiul în slujba interesului naÅ£ional ÅŸi a adevărului, sunt alături de Oana, pe aceeaÅŸi baricadă a luptei breslei noastre, considerând acea misivă, a celor 25, o încălcare a demnităţii personale, a unui drept universal al omului. ÃŽntotdeauna am respectat dreptul ÅŸi opinia celui care nu-i de acord cu mine, e firesc, asta-i democraÅ£ia, urând acÅ£iunile politice dirijate, ca acum, ca formă de intimidare, în funcÅ£ie de interese personale ÅŸi de grup. Unde vom ajunge, astfel, azi-mâine, în România? Dacă ai o opinie, ca ziarist, ca intelectual ÅŸi ca român, cum, în acest sens a avut chiar ÅŸi Andrei PleÅŸu, oare eÅŸti legionar? EÅŸti fascist? EÅŸti antisemit? ÃŽn România de azi, dacă ai o opinie personală, brusc devii suspect? Iar ce se face, de la un timp încoace pe la noi, este un atentat la libertatea de opinie. Doamne, ce plevuÅŸcă domină Å¢ara asta! Oare unde vom ajunge aÅŸa, mereu puÅŸi la zid în România anului 2016? Doamne, ce ne mai aÅŸteaptă? Nu-i destul că de afară ne lovesc alÅ£ii? Ne lovim ÅŸi din interior? Doamne, iată că istoria începe să se repete! Acea abominabilă scrisoare-i o insultă, o jignire adusă nu doar Oanei, ci ÅŸi celor duÅŸi, în anii „obsedantului deceniu”, la Canal, care au umplut închisorile comuniste, au murit, au fost uciÅŸi! Scrisoarea acelor iresponsabili este o condamnare a libertăţii de opinie, libertate devenită, pentru ei, „delict de opinie” într-o Românie ajunsă, din păcate, într-un punct critic. Oare ce fel de baroni îi plătesc pe semnatari, pe această haită de inÅŸi? ÃŽn a cui soldă sunt ei? Ei, care-i atacă, după moarte, pe cei trecuÅ£i dincolo, în eternitate! Ei, cei incriminaÅ£i de cei 25, cei care au fost amintiÅ£i de Oana Stănciulescu, au suferit ÅŸi au murit, ca noi să gândim ÅŸi să vorbim azi liberi. Da, ÅŸi eu am scris, arhiva-i o dovadă, vreo cinci editoriale despre stupida, antiromâneasca, anticonstituÅ£ionala, antidemocratica Lege 217/2015. Am scris despre Corneliu Coposu, despre Ion RaÅ£iu, despre poetul imnic Ioan Alexandru, dar ÅŸi despre Radu Gyr, Emil Cioran, Ion Antonescu, Nichifor Crainic… Åži voi mai scrie! AÅŸa cum s-au petrecut lucrurile de fiecare dată atunci când un coleg (colegă) din breasla jurnalistică a fost lovit(ă) pe nedrept, am fost solidar. O solidaritate de breaslă a celor care avertizăm, prin condeiul nostru, prin opinia noastră, că o întoarcere, chiar ÅŸi cu gândul, în anii '50, ar fi un dezastru. O solidaritate a gazetarilor, a celor respectând articolul 30 ÅŸi 31 din ConstituÅ£ia României, privind libertatea de exprimare, dar ÅŸi îndemnul lui Nenea Iancu Caragiale: „Cinste ÅŸi gramatică!”. Din păcate, un îndemn lovit, miÅŸeleÅŸte, în anul 2016, de cei 25 de semnatari ai scrisorii! Categorie: OpiniiAparut in : Nr. 343_25 martie - 7 aprilie

Citește articolul complet pe Condeiul ardelean