Autor: Nicolae Horia Nicoară (comuna Şagujudeţul Arad)Tot mai puţini sunt veteranii, Tot mai tăcuţi din tricolor, Cu cât trec zilele şi anii, Uitarea creşte-n urma lor… Le văd tristeţile pe faţă Şi sufletul de dor brăzdat, Elevii nici nu mai învaţă Cine au fost, de ce-au luptat! Cu pieptul plin de decoraţii, În care arde grija Ţării, Au apărat de răi Carpaţii Sortiţi mereu înstrăinării! Şi azi mai luptă din tranşee Cu cei din fruntea vremii puşi, Cu cei bolnavi de logoree, De somn, de alte boli răpuşi; Tot mai tăcuţi sunt veteranii, Tot mai puţini din tricolor, Cu cât trec zilele şi anii, Uitarea creşte-n urma lor… Notă: Poezia a fost inspirată de Revista „Onoare şi Jertfă” (nr. 32/2015), alcătuită şi donată poetului de către nonagenarul general maior prof. univ. dr. Constantin Ispas, veteran de război, membru de onoare al Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din Deva Categorie: PoezieAparut in : Nr. 342_11 - 24 martie 2016
