Nenea Ari Goldman zâmbea tot timpul și parcă nu clipea niciodată. Stătea așa, cu ochii înțepeniți într-o lume pe care doar el o vedea. O epifanie? Nu știu. Nu mi-a spus niciodată. Fuma țigară după țigară și tăcea perfect. Bătrânul avea ochii albaștri, decolorați, aproape bleu, era slab-mort, un snop de oase cu o inimă […]
