Ne jucăm cu moartea zilnic. Nu doar de-a moartea, pe o scenă stăpînită de fantezii copilărești. O provocăm, chiar și atunci cînd moartea și-ar mai putea lua vreun moment de răgaz. În Europa, ne obișnuisem să avem mai mult suferințe, cum să le zic?, domestice. Și, deodată: războiul.
