Orice discurs cinstit despre Eminescu (în tradiţia definirii propoziţiei ca „o gîndire spusă sau scrisă”) începe ca şi cum vorbitorul s-ar trezi brusc din somn rostind o propoziţie oarecare, cea la care a fost întrerupt de trezire, dintr-un discurs pe care tocmai îl rostea în vis.
