Nu era sărbătoare religioasă în care să nu fie pe masă, în hol, câte o prescură întreagă sau măcar câte un sfert sau o jumătate. Nu vă închipuiți ce e prescura! O pâine mare, ca un colac împletit, dreptunghiular, sau rotund, ca o căciulă. Dar, greșesc. Pentru că prescura nu e pâine.
