Odată cu elevii, ies și eu în pauză. Îi însoțesc și mă însoțesc în măruntul timp, de un clopoțel, ce amintește de copilărie. Prin curtea încă verde e rouă și eu pășesc ușor, alunecând ( „pe-o rază” ), cale de rătăcire înafara școlii, în demult. Înăuntrul școlii e cald și bine.
