Într-o zi de sărbătoare, Dumitru Luchii, sătul de cosit, arat, grăpat, pus și scos cartofi, tăiat lemne, îngrijit animalele și de îndeplinit alte porunci date de tătucul lui, dar, mai ales, sătul de singurătatea interioară a tânărului necăsătorit, și-a luat desagii în spate și dus a fost, spre Bistrița Bârgăului, (l
