Într-o zi, când vremea s-a mai îmbunătățit, mă duc în grădină să cosesc niște lucernă pentru iepurași și dau peste un melc ieșit din cochilia lui, pregătit să servească o porție de lucernă. Îl i-au în mână și-i spun așa, ca poetul Ion Barbu când o luase ... „După melci”.
