Datele publicate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA) confirmă, încă o dată, că județul Mureș are decalaje puternice de dezvoltare între reședința de județ și unele comune aflate la doar 20-30 de minute de Târgu Mureș. Indicele de sărăcie generală la nivel de unitate administrativ-teritorială arată că în unele comune mureșene procentul populației aflate în sărăcie multidimensională ajunge până la 88%. Indicatorul nu măsoară doar venitul, ci proporția populației care trăiește în condiții de vulnerabilitate cumulată: venituri reduse, condiții de locuit precare și acces limitat la oportunități economice. Cu alte cuvinte, harta sărăciei spune mai mult decât o statistică despre buzunare: vorbește despre o realitate cotidiană în care lipsa infrastructurii, mobilitatea redusă și nivelul scăzut de educație se transmit de la o generație la alta. În fruntea clasamentului mureșean al sărăciei se află comuna Ogra, unde 88% din populație se încadrează în zona vulnerabilă a indicatorului. Topul celor mai sărace comune din județ arată astfel: 1. Ogra – 88% 2. Fărăgău – 86% 3. Band, Mica, Bahnea – 85% La polul opus se află, previzibil de altfel, Târgu Mureș, cu un indice de sărăcie de 42%, valoare împărțită surprinzător cu comuna Sânpaul. Iată și topul celor mai puțin vulnerabile zone din județ: 1. Târgu Mureș, Sânpaul – 42% 2. Cristești, Corunca – 47% 3. Sâncraiu de Mureș – 54% Concentrarea acestor valori în jurul reședinței de județ confirmă o tendință națională, aceea că zonele periurbane funcționează ca un fel de centură de protecție economică, beneficiind de proximitatea pieței muncii și a serviciilor din centrele urbane mari. Punctul
