Introducerea Registrului Agresorilor Sexuali, acum aproape doi ani, după o investiţie a statului de aproximativ un milion de euro, ar fi trebuit să contribuie la o supraveghere mai atentă a prădătorilor sexuali şi la prevenirea comiterii de noi infracţiuni de acest gen. În realitate, pe aceşti infractori periculoşi nu-i supraveghează, pare-se, nimeni. Nici “monitorizarea” acestora nu pare să se desfăşoare pe alte coordonate, pentru că mulţi dintre aceştia recidivează. Potrivit legii, “persoanele înscrise în Registru au obligația de a se prezenta periodic la organele de Poliție, pe raza cărora domiciliază sau își au reședința, dar nu mai târziu de o dată la 3 luni, pentru a comunica acestora informații relevante referitoare la profesia, meseria sau activitatea pe care o desfășoară, mijloacele de existență, persoanele minore, în vârstă, cu dizabilități sau vulnerabile cu care locuiesc sau cu care au intrat în contact în mod direct și sistematic, unitățile de învățământ școlar sau preșcolar, taberele de copii, spitalele de copii sau orice loc frecventat în mod preponderent de copii, în care au avut acces în această perioadă, adresa unde locuiesc și modalitatea de comunicare cu organele de Poliție”. Registrul Agresorilor Sexuali, un simplu registru. Mulţi prădători sexuali recidivează, deşi sunt, teoretic, monitorizaţi şi supravegheaţi at
