Va fi un text mai lung, scris – ca într-o virtuală capsulă a timpului – nu doar pentru acum, ci pentru memoria celor ce vin după noi. Și poate veți avea bunăvoința de a-i acorda câteva minute. Ca și cum ați citi o poveste, care de data asta nu începe cu “a fost odată”, ci cu “va fi mereu”. Astăzi, am inaugurat o casă și am deschis o lume. Astăzi am deschis o ușă prin care, în anii care vin, vor trece mii de oameni cu speranța că, dincolo de ea, viața îi va întoarce la bucuriile ei. Vor trece copii cu inimi mult prea fragile pentru lupta pe care trebuie să o ducă. Vor trece mame și tați care ar da orice pentru încă o bătaie a inimii copilului lor. Vor trece oameni care mai au multe de spus, de făcut, de iubit. Bunici care își doresc să-și vadă nepoții crescând. Părinți care vor să se întoarcă acasă și să-și îmbrățișeze din nou copiii. Pentru ei există acest loc. Privind astăzi noul Institut de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș, mi-am amintit de toți anii în care a existat doar ca un vis. Punctul
