Un pacient internat într-un spital nu trebuie să lupte doar cu boala, ci și cu indiferența, cu lipsurile și cu neajunsurile unui sistem care, uneori, uită că îngrijirea medicală înseamnă mult mai mult decât administrarea unui tratament. Alimentația este parte a procesului de vindecare, iar calitatea hranei oferite bolnavilor trebuie să reprezinte o responsabilitate directă a fiecărei unități sanitare. Nu putem vorbi despre respect față de pacient dacă ignorăm ceea ce ajunge zilnic în farfuria acestuia. În ultimele zile, problema alimentației din spitalele românești a revenit în atenția publică, fiind solicitate verificări directe, inclusiv prin vizite neanunțate în unitățile sanitare, pentru a se vedea ce primesc efectiv pacienții la micul dejun, prânz și cină. Consider că această abordare trebuie transformată într-o practică instituțională constantă. Nu este suficient să verificăm facturi, contracte și meniuri afișate pe pereți. Trebuie să verificăm hrana efectiv servită, cantitatea, calitatea ingredientelor, respectarea regimurilor alimentare și condițiile în care sunt pregătite și distribuite mesele. Ca medic, știu că nutriția are un rol important în recuperarea pacientului. Un bolnav oncologic, un pacient diabetic, o persoană aflată în recuperare după o intervenție chirurgicală sau un pacient cu afecțiuni cardiovasculare nu pot primi, în mod responsabil, aceeași alimentație standardizată, fără să se țină cont de recomandările medicale. Punctul
