A mai trecut un an. E trist. Mi se pare că timpul trece tot mai repede, iar viața se mută pe facebook. E dimineață și copilul îmi arată o greșeală de exprimare într-un manual. Rămân nepăsător. Mai contează? Primesc o invitație de la un primar de comună. Îl credeam om serios. Citesc invitația virtuală și îmi vine să vomit. Omul primește aprecieri, văd căței, unii sunt foști militari, demnitari, directori de instituții, s-au pensionat, iar acum ling. Gizăs, e trist, pe unii îi cunosc, credeam că sunt oameni maturi, verticali!…
