Autor: dr. Mircea Frenţiu (BlajMica Romă)În ultimul timp, bibliografia românească s-a îmbogățit simțitor. S-au tipărit o mulțime de volume de proză și poezie, unele mai luxoase decât altele. O astfel de carte de versuri, frumoasă și elegantă, numită Dacă voi pleca în Brazilia, scrisă de Mircea Vaida-Voevod, ce poartă un nume celebru de la bunicul lui, care a fost primul ministru al României în perioada interbelică, m-a impresionat profund. De cum am deschis această carte și am citit primele versuri, mi-am dat seama că este plină de duioșie și de cea mai curată sinceritate. Mi-am dat seama că autorul când a așternut pe hârtie aceste minunate versuri, le-a sfințit și cu stropi de lacrimi picurați printre rânduri. El nu caută să-și ascundă sentimentele, să-și frâneze patimile și sunt convins că în timp ce scria geana umezită îl trăda ca un veșnic sentimental. Nu poți să nu lăcrimezi când „se strigă catalogul” gropii comune din Sighet, când strigă prezent „un dascăl prelat, un alaun de la Blaj”, care face un semn din amvon cu un șal negru. Plâng și îngerii din ceruri așa de frumos îl descrie pe Lucian Blaga, patronul revistei noastre „Prag de lume”, revistă de cultură, artă și știință ce apare în orașul Marii Uniri, Alba-Iulia. Mircea Vaida-Voevod prinde în versuri momentul când Lucian Blaga pleacă spre eternitate în poezia „Urcând spre Emaus” sau în poezia „Fiul Popii”. „În satul ardelean Lancrăm se răstoarnă snopii / Dintr-un car cu fân mânat de fiul Popii, Lucian.” Apoi, nu poți să nu lăcrimezi când citești versurile în care se descrie pandemia. „Acest virus a stat ascuns, cu ciuma lui Caragea într-un turn de lilieci / Se caută vraci și meșteri de sicrie / O plică mirosind a vânt stătut de pandemie”. Autorul reușește în câteva versuri să descrie drumul blestemat al pandemiei stropit cu lacrimi, cu sânge și străjuită de cruci. Nu este uitată nici Basarabia. „Șalul negru al lui Pușkin exilat în Basarabia” este un simbol. „Cu un șal negru erau legați la ochi deținuții, urma a fi împușcați.” Sacrificiul suprem s-a produs, iar viitorul este optimist. „Cine va plânge, cine va coase la loc Basarabia cu Patria-Mumă.” Așa că vă îndemn să achiziționați și să deschideți această carte plină de duioșie și de cea mai curată sinceritate. Ne bucurăm mult că este președintele de onoare al revistei noastre „Prag de lume”, de care nu ne putem plânge că nu e urmărită și citită. În Ardeal ea se găsește în toate casele familiilor culte, dar și în bibliotecile oamenilor de rând. De la Mecca și Medina românească, adică de la Alba-Iulia și Blaj îi transmitem toate mulțumirile noastre și-l admirăm pentru strălucita cultură pe care o posedă și pe care ne-o dă și nouă. Viață lungă și multă sănătate, maestrului Mircea Vaida-Voevod!Categorie: Literatură
