Autor: (AGERPRES)„Fericit e omul care în viaţa lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preţ pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii şi morţii. Omul îşi spală sufletul în lacrimile pocăinţei, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului”, afirmă Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan (foto), în Pastorala prilejuită de marele praznic al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în care vorbeşte despre semnificaţia celei mai mari sărbători creştine. „Lumina Învierii este mai presus de lumina soarelui, iar dacă lumina soarelui se va sfârşi, lumina Învierii va rămâne veşnic. Această lumină rămâne mărturie în veşnicie că Cel Ce a spus despre Sine - „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12), a biruit întunericul în care zăcea omul în urma căderii în păcat. Păcatul a coborât lumea în întuneric şi a stins lumina din univers. Hristos a venit în lume ca să alunge păcatul din inima omului şi să facă loc luminii Învierii. Astfel, omul poate să se bucure în veşnicie de darul Învierii lui Hristos. Lumina Învierii lui Hristos nu o putem înţelege prin studiul ei sub aspect fotonic ca lumina soarelui, pentru că lumina soarelui este mai palidă decât umbra luminii Învierii Mântuitorului. Hristos este Soarele fără asfinţit. Lumina Învierii este bucurie în Duhul Sfânt. Această lumină omul nu o poate vedea decât cu ochii săi duhovniceşti. Aşa cum la lumina soarelui cresc florile câmpului, tot aşa la lumina Învierii, prin Duhul Sfânt, cresc sufletele oamenilor. Lumina Învierii este dătătoare de viaţă, dar nu orice fel de viaţă, ci viaţă veşnică. Mintea omului este ogorul unde Hristos seamănă această lumină. De aici avem în graiul nostru românesc şi expresia „om luminat”. Hristos doreşte să fim fii ai Luminii celei de Sus. Martorii luminii Învierii nu mai sunt astăzi printre noi, însă la orice praznic al Învierii Domnului avem parte de bucuria luminii Învierii Sale. Azi a înveşmântat Dumnezeu creaţia Sa în lumină, aşa cum a fost ea la început. Toţi cei care s-au ostenit cu postul, cu rugăciunea şi cu milostenia azi sunt îmbrăcaţi în lumina Învierii lui Hristos. Această lumină va fi hrana veşniciei noastre. Lumina Învierii nu mai are înserare, ea are doar răsărit. Ferice de omul care va avea parte de răsăritul luminii lui Hristos. Câtă seninătate şi bucurie se aşează pe faţa unui osândit la moarte atunci când i se spune „ai fost iertat”, dar câtă bucurie trebuie să fie în sufletul omului când, la Învierea lui Hristos, primeşte vestea că a fost salvat din moartea cea veşnică. Această bucurie o vedem azi pe feţele celor care cred în Înviere. Răstignitul a trecut prin casa morţii şi a sfărâmat-o, ca niciunul dintre pământeni să nu mai rămână acolo, în întunericul neiubirii şi al suferinţei. De azi omul nu se mai îndreaptă spre moarte, ci se îndreaptă spre marea responsabilitate ce vine din nemoarte”, spune Mitropolitul Banatului. IPS Ioan le transmite mamelor să aprindă candela credinţei în inimile pruncilor lor din fragedă pruncie, aşa cum se aprinde în noaptea Învierii, lumânare de la lumânare, întrucât prin Învierea lui Iisus Hristos a încetat a se mai auzi în univers glasul morţii. „Mormântul luminii s-a făcut cărare spre Cer pentru Hristos Domnul. Şi al nostru mormânt va fi cărare spre Învierea cea de obşte pe care ne-a dăruit-o Hristos Domnul prin Învierea Sa. Stelele cerului se veştejesc, însă lumina Învierii lui Hristos nu apune niciodată. Lumina ne aşteptă să intrăm în bucuria ei la capătul cărării ce trece prin mormânt. Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a încetat a se mai auzi în univers glasul morţii. De la acest praznic al Învierii omul este chemat să trăiască în simfonia luminii. Omul nu este o taină pentru Dumnezeu. El doreşte ca omul să trăiască în simfonia luminii Sale şi să evadeze din periferia vieţii celei fără de Hristos. Fericit e omul care în viaţa lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preţ pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale când va judeca viii şi morţii. Omul îşi spală sufletul în lacrimile pocăinţei, căci lacrima este sângele iubirii”, mai spune IPS Ioan al Banatului în Pastorală.Categorie: ActualitateAparut in : Nr. 346_6-19 mai 2016
